December 18, 2017

M-am săturat de acrituri!

Acum, în mijlocul crizei, atunci când intrăm în orice magazin, ar trebui să vedem numai zâmbete. De ce? Simplu! Ei trebuie să facă pe dracu-n patru să-şi atragă sau să-şi păstreze clienţii.

Eu una am hotărât să merg la cumpărături numai în locurile unde mă simt respectată, unde mi se zâmbeşte şi unde mă încarc cu energie pozitivă. De ce? Pentru că am de unde alege.

Ieri dimineaţă, după ce am dus-o pe fiică-mea la grădiniţă, am intrat într-o alimentară ce-mi era în drum, să iau ce mai trebuia pentru casă. Nu am mai fost în locul respectiv tare demult, aşa că nu mai ştiam exact cum se procedează la casă. La alimentara unde merg de obicei, se uită doar pe preţuri şi pot să iau apoi produsele din coşul de mână. Aici, după ce s-a uitat la fiecare şi n-a zis nimic, am luat laptele din coş să-l pun în plasă.

 – Ce faceţi? Nu vedeţi că nu l-am scanat? De ce-l luaţi din coş? spune caseriţa cu o voce de profesoară de-aia al dracului, uitându-se urât la mine.

De parcă eu mai ştiam cum se procedează în magazinul respectiv. Şi de parcă nu i-a dat Dumnezeu gură să-mi zică frumos dinainte să aştept până le scanează. Sau măcar putea s-o facă pe un ton calm şi cu zâmbetul pe buze.

Angajaţii de la noi nu sunt conştienţi că locul lor de muncă le e asigurat de cum se comportă ei cu clienţii. Dacă nu mai sunt clienţi, magazinul dă faliment. E simplu.

Fiecare dintre noi, chiar dacă nu conştientizăm, în subconştient analizăm. Şi ne selectăm locurile unde ne-am simţit bine şi unde nu. Şi data următoare, chiar dacă nu ne e aşa la îndemână, mergem în locul unde am primit un zâmbet care poate ne-a înseninat ziua.

Vina e şi a patronilor că nu-şi instruiesc personalul.

Fraţilor, sunt banii noştri. Şi noi hotărâm ce facem cu ei şi la cine îi lăsăm. Nu mai e ca pe vremea lui Ceaşcă, când era un singur magazin cu un anumit produs şi unde vânzătoarea îşi permitea să se uite şi să vorbească urât. Acum putem alege.

Afară, în orice magazin mergi, te-ar pupa şi-n fund, numai să-ţi laşi banii la ei. La noi, vânzătoarele parcă se oftică, zău, că le deranjezi. Că ea nu se mai poatee scobi în nas acum, că ai venit tu.

Să stea naibii acasă dacă vor să se scarpine-n fund. Nu? 🙂

 

Comments

  1. Patronul le dă salar minim. Angajatul este dezinteresat de cum merge firma. Dacă nu-i convine, pleacă şi este înlocuit cu un alt angajat la fel de dezinteresat. Rezultatul: firma intră în faliment în doi ani. Patronul se întreabă ce a greşit …

  2. Aşa e, Roby, dar angajatul ştie de la bun început pe ce salariu merge, nu?

  3. Ai perfecta dreptate, Iasmina ! Atunci cand te angajezi sti si pentru cat si pentru ce! Am lucrat 16 ani doar cu publicul…mama mea ma invatatse ca problemele personale le lasi in casa, iar pe cele de servici sa ramana acolo! La inceput mi a fost greu, plangeam de multe ori, cand mai venea cate unul sa ma facea cocina de porci! Am uitat sa precizez am lucrat ca oficianta la posta! Altii imi zambeau, altii ma faceau cu ou si cu otet, ca le luam banii de pensii, ca avem reguli proprii la alocatii…etc etc…..Dupa 3 ani, am reusit performanta de a fi aleasa sefa, imi primeam fiecare client zambind, pe altii ii struneam chiar invitandu i la o cafea sa discutam si sa gasim solutii la problema existenta! Si incet incet, mi am facut RELATII….te miri pe unde …!!!!! Eram mandra de mine! Apoi am lucrat 2 ani in comert…eram vanzatoare, gestionara, contabila de toate….ei, ce am gasit in acel magazin(este vorba de CASA ROSA) am ramas socata…mezelurile se spalau cu apa si bicarbonat ca sa arate proaspete, dezlipeam eticheta de pe paine sa nu se vada garantia, la fel faceam cu sucurile naturale…si doamne cate si mai cate…incet incet , mi am selectat clientii in care deja aveam incredere, si cand sefa era in magazin le faceam doar semn din ochii sa nu cumpere….Niciodata, dar niciodata nu le am putut vinde oamenilor produsele expirate si mai ales copiilor! Aici am legat cele mai frumoase prietenii…pt cei mai multi dintre vecinii de la casele din jur eram ca un bun si vechi prieten….primeam gogosi calde, placinte, sarmale si cele mai frumoase lucruri artizanele din lut facute de familia Olar…imi este plina casa de asa ceva…si sunt mindra cand cinema ma intreaba povestea lor! Deci, oameni buni…nu cred ca zambetul si vorba buna costa bani…din contra iti aduc numai beneficii!

  4. Totul deoarece oricine se poate angaja ca vânzător. Trebuie doar câteva studii medii, un liceu şi poate bac-ul.
    Ar trebui ca vânzători să fie obligaţi înainte de angajare să facă minim un curs de specializare. Dar când nu există interes, e bătaie de joc.

  5. Ioana, la Casa Rosa în Baia Mare?

  6. `Evita Casa Rosa de pe Eminescu cat poti! Evita produsele de panificatie, restaurantul, pensiunea , tot ce tine de Casa Rosa!!!!!

  7. Agnes Rata says:

    Adevarul e ca se fac multe “mis-masuri” in comert… si nu numai, dar la McDonald’s (unde am lucrat) mi s-a spus de la angajare: zambetul e inclus in pret…. Si sa te fereasca Sfantul sa servesti vreun client si sa nu ii oferi alternative, sa nu ii faci sugestii, dar mai ales: sa nu ii zambesti! Sincer, aveam si un salar care imi permitea sa fiu zambareata mereu :)) Sunt multe vanzatoare care dupa 30 de ani de lucrat in comert au tot salarul minim… E trist ce se intampla la noi!

  8. @Agnes: poate tocmai de asta ii merge atat de bine MacDonalds – ului.
    @Ioana: mersi de sfat!

  9. Iasmina, la Casa Rosa, erai pus la zid daca te placeau clientii!!!!
    Si tot acolo am vazut IMPOSIBILUL NESIMTIRII! La mezeluri se taie jos placuta metalica pe care este data expirarii, cremvustii se spala cu apa rece de 2-3 ori, de pe sucurile naturale trebuie sa razuiesti usor data expirarii, de pe paine se ia eticheta veche…si spui ca este proaspata sau de ieri, jeleurile sau bomboanele se desfac din pachete si le dai in loc de restul marunt dar asta numai copiilor! Mai vrei, Iasmina???? Ciorba din restaurant daca se strica se drege cu otet si alte minunii, cartofii pai facuti cu o zi inainte sa trec la abur si preincalzire…pensiunea e mai mult pt sex…10 minute vine cuplul , palteste o suma modica jos , fara chitanta, urca sus, rapid actul, si gata povestea…crezi ca cineva schimba lenjeria????

  10. Nu-mi vine sa cred! Dar aşa-i la noi, din păcate. Fii sigură că şi în multe alte locuri se procedează la fel. Dă-i naibii de clienţi! Nouă să ne meargă bine. Numai că, la un moment dat o să li se înfunde rău de tot.

Leave a Reply