June 22, 2017

Câteva lucruri despre educaţia copilului

La grădiniţa unde merge fiică-mea se fac acum nişte cursuri pentru părinţi, o oră pe săptămână, despre educaţia copilului.

Sunt lucruri pe care le ştie orice părinte, dar pe care nu punem preţ cât ar trebui.

De exemplu, fixarea unor limite sau impunerea unor reguli care trebuie respectate neapărat. Iar cine nu le respectă, va fi pedepsit. În ce constă pedeapsa? Normal că nu e vorba de bătaie, că asta nu ar rezolva nimic. Cică cea mai bună pedeapsă şi care într-adevăr dă rezultate, e izolarea. Îl pui separat, într-un loc neplăcut, timp de cinci minute. În acest timp, copilul trebuie ignorat şi nu trebuie discutat cu el. Şi întotdeauna când face un lucru urât, sau când îi interzici ceva, trebuie să-i explici copilului de ce nu e bine ce face. De exemplu, dacă se joacă cu mingea prin casă, îi explici că nu e bine, că poate să spargă ceva.

Şi încă ceva: copilul trebuie lăcat să se descurce şi singur. Uneori, din prea multă dragoste, îl tot ajutăm: să se îmbrace, să mănânce (eu şi acum, că are 4 ani jumate, îi dau în guriţă), sau îl legănăm să doarmă.  Nu e bine deloc. Nu vom fi lângă copil în permanenţă, şi atunci, lui i se va părea foarte greu şi nu-i va plăcea niciunde, numai acasă, lângă mama.

Copilul trebuie responsabilizat. Trebuie să aibă sarcini zilnice şi trebuie pus să ajute în casă. Şi pentru orice lucru pe care şi-l doreşte, trebuie să muncească, în măsura în care o poate face. Altfel, când va fi mare, va aştepta totul de-a gata, crezând că i se cuvine. Va aştepta să primească, fără a da sau a face nimic în schimb.

Acum, să nu exagerăm… Copiii nu trebuie puşi la munci grele. Să vă dau şi un exemplu de “aşa nu”: fratele meu, care acum are 20 de ani, muncea în fiecare vacanţă de vară (3 luni) la pleţi, începând cu clasa a VIII-a şi până a treminat liceul. Era o muncă grea şi lucra de dimineaţa până seara târziu; ridica greutăţi şi stătea în praf şi rumeguş. Pe lângă şcoală, el mai mergea la fotbal, unde era foarte bun, visul lui fiind să ajungă un mare fotbalist (ca al tuturor băieţilor, dealtfel). Numai că, în clasa a XI-a, la un antrenament a avut probleme cu respiraţia. A mers să-şi facă analizele  şi a descoperit că nu mai poate juca fotbal, deoarece are probleme cu inima. Nu foarte grave, dar îndeajuns încât să i se interzică să mai joace fotbal şi destul cât să-i distrugă visul.

Acum face altceva, e bine şi fericit, dar a trebuit să uite de fotbal…

 

Comments

  1. 🙂 De ce “trebuie” de atatea ori? Am numarat 10 😉
    Despre subiect, pot sa mai adaug parerea mea: este foarte important ca subiectul educatiei, copilu’, sa inteleaga ca oricine, atunci cand greseste, TREBUIE pedepsit. De aceea nu-l vom supune niciunei pedepse cand suntem nervosi iar comunicarea pedepsei i se va face pe un ton cat se poate de normal, pentru a nu intelege ca pedeapsa vine de la un adult nervos si doar atat. E greu sa obtii un caracter echilibrat, oricum. Rasplata este atunci cand realizezi ca “ti-ai crescut” un prieten.

  2. Gicu, asta spuneam şi eu. 🙂

  3. Xelomon says:

    Regulile trebuie respectate neaparat – bine, dar sa le respecte si adultul.
    Apoi; daca un copil sparge o vaza din greseala, trebuie pedepsit? 5 minute singur in camera lui, sa-si dea seama ce a gresit – pai daca a spart-o din greseala!
    Daca a facut-o cu intentie, n-ar fi mai bine sa incercam sa aflam DE CE a facut acel lucru? Poate era foarte suparat
    Sistemul pedepselor mi se pare overrated din urm. motiv: copilul are mereu o motivatie exterioara sa (nu) faca ceva. Nu sparg vaza acasa ca ma izoleaza. Nu ma bat cu frate-meu in fata lor ca ma izoleaza. Dar ma pot bate cu un alt copil afara, cata vreme ei nu afla nimic. Daca nu stiu, nu ma vor pedepsi.
    N-ar fi mai bine pe termen lung sa incercam sa dezvoltam motivatia interioara pentru orice? (in special pentru comportamentul civilizat in societate si rezultate bune scolare). Copilul sa incerce sa isi controleze miscarile dezordonate si sa nu mai sparga vaze, sa nu se mai bata cu alti copii findca violenta nu rezolva nimic, sa invete de dragl invatarii, nu de dragul notelor sau recompenselor.
    Ei, ce ziceti?

    • Xelomon, nu ştiu de ce, dar tare cred eu că tu nu ai copii. Pentru că, dacă ai avea, nu ai spune asta. Pedeapsa e pentru binele copilului şi pentru dezvoltarea lui. Lumea în care trăim e plină de legi şi reguli care trebuie respectate. Şi el trebuie să se înveţe de mic cu asta. Şi trebuie să ştie că dacă nu respecţi regulule, vei fi pedepsit. Desigur, nu e vorba aici de a sparge o vază din greşeală. E vorba de alte lucruri. De exemplu, dacă vorbeşte urât în public, dacă e obraznic etc. Dar şi dacă sparge o vază, trebuie să suporte anumite consecinţe (i se vor lua bani din puşculiţă, pentru a cumpăra alta), pentru că, şi când va creşte mare, dacă va merge în magazin şi va sparge o vază, trebuie să o plătească. Copilul trebuie pregătit pentru ce va urma când va deveni adult. Pentru că nu va rămâne mereu sub protecţia mamei şi a tatălui. Aşadar, e pentru binele lui.
      Iar dacă a făcut-o cu intenţie, pentru că era supărat, trebuie să ştie că furia şi supărarea nu se manifestă astfel. Iar dacă nu va fi pedepsit, lui i se va părea ceva normal ca, atunci când e supărat, să spargă ceva. sper că ai înţeles… 🙂

  4. Xelomon says:

    Iasmina, am copil, tocmai. E inca destul de mica incat “pedepsele” sa nu aiba vreun efect asupra ei.
    Eu nu am spus ca nu trebuiue sa existe reguli, doar ca nu sunt de acord cu pedepsele, asa cum sunt ele implementate – bataie, timeout, retragerea unor asa zise “privilegii”.
    Daca un copil vorbeste urat pe strada, ma voi intreba in primul rand de unde a auzit acele cuvinte “urate”. Daca le-a auzit de la parinti sau bunici, de ce e copilul obraznic? Fiindca adultii au voie sa spuna “esti prost”, dar copilul nu are voie sa spuna asta? Adultii au voie sa injure, dar copiii nu?
    Si un adult poate sparge vaza din greseala. Sunt de acord cu platirea din banii de pusculita, in cazul unui copil mai mare.
    Retragerea privilegiilor – daca un copil face o boacana si-i spun “2 zile nu mai ai voie la TV”, valorizez mult TVul, ii cresc importanta si mai mult in ochii copilului. Pate va ajunge sa-i faca temele in ;lehamite sa fuga la TV. Asta vreau de la el?

    Inca ceva: daca tu faci o boacana, seful tau te trimite la colt? Nu-ti da voie sa te duci la baie 2 ore? Cam asa si cu copiii. Sunt si ei oameni, ca noi, si nu vad de ce i-am trata atat de diferit. E o vorba “repeta-i unui copil ca e prost, si va deveni prost. Spune-i ca e destept, si va ajunge mai departe decat cel caruia i s-a zis ca e prost”.

  5. Xelomon says:

    Furia si supararea – am uitat sa zic de ele. Noi suntem la varsta tantrumurilor. Poate stii cat de suparator poate fi o criza, mai ales cand copilul o face in public. Am descoperit (unele pe fiica noastra, altele din carti) ca cele mai multe tantrumuri pot fi evitate, respectandu-i copilului niste drepturi. Nu te duci la mall cu un copil care nu a dormit dup-amiza. Daca o faci, nu te astepta sa se comporte ingereste.

    Copiilor le e mult mai usor sa se exprime prin tipete, plans, miscari bruste (de altfel, sistemul lor nervos e imatur si se dezvolta complet dupa adolescenta). E important sa se goleasca de aceste emotii intr-un mod creativ, constructiv. Dar nu intotdeauna se poate. Mai sparg si cate o vaza, mai se dau cu fundul de pamant. Daca-l pedepsesti fara sa afli de ce era copilul furios, ce ai rezolvat? Furia lui s-a descarcat pe moment asupra obicetului, ce e in spate ramane. Si se aduna. Si face alte prostii, si parintele il pedepseste. Si dup-aia auzi parinti plangandu-se ca adolescentii lor nu vorbesc cu ei.

  6. Xelomon, mai vorbim noi peste câţiva ani, când copilul tău va fi destul de mare, încât să înţeleagă.
    Despre bătaie nici nu se pune problema. Eu sunt total împotriva bătăii, pentru că niciodată nu va da rezultate. Am scris despre asta aici:
    http://mamebune.ro/index.php/2011/11/16/nu-ti-lovi-copilul/
    Într-adevăr, din recompensă, copilul învaţă mai multe decât din pedepse. Dar trebuie impuse reguli şi limite, pe care, el e conştient că dacă le depăşeşte, va fi pedepsit: adică izolat 5 minute. Nu o spun numai eu, ci şi cei mai buni psiho – pedagogi.
    Dar vei vedea asta când îţi va creşte copilul. Pentru că şi eu eram de aceeaşi părere ca şi tine până nu de mult. Dar abia acum, că e destul de mare am putut să înţeleg.

  7. Xelomon says:

    Iasmina, copilul meu intelege si acum. Ca nu aplica intotdeauna, asta e alta treaba. Uneori e prea curioasa sa vada cu ochii ei/mainile ei cum e ceva.

    Prin recompensa si pedepse copilul se invata cu motivatia exterioara.

    Eu am crescut cu toate cele 3 forme de pedeapsa. La fel, majoritatea celor pe care ii stiu. In acel timeout, nu ma gandeam la prostia pe care o facusem decat daca chiar mi se parea ca am facut o prostie. Altfel, ma inversunam si mai tare sau, cand eram mai mica, imi imaginam ca patesc ceva si lumea ma plange si ma cauta (imaginatie de copil).
    Motivatia exterioara – teama de pedepse si dorinta de a fi recompensat – e un fel de dresaj, pana la un punct, ca ptr animale. Nu face copilul sa fie constient de anumite lucruri din el, de motivatiile lui, de dorintele si de capacitatile lui. Pana sa am copil, credeam ca e o metoda buna de a creste un copil, mai ales ca asa crescusem si eu. Apoi am realizat ca acest copil e mult mai mult decat un animal si nu are sens sa-l dresez ca pe un animal.
    Nu incerc sa schimb convingerile nimanui, ma bucur ca putem dialoga.
    Cat despre psiho-pedagogi, de cateva decade curentul e pentru cresterea unui copil cat mai responsabil si cat mai constient, pentru ca asta inseamna civilizatie pe termen lung. Pana va patrunde in gradinitele noastre, or sa mai treaca niste ani buni.

  8. un pic ma abat de la subiect…dar totusi talcul povestioarei e educatia!
    ….Trebuie sa scriu….chiar daca pling…..
    Azi fetita mea, a fost intr o mica excursie cu clasa, in jurul orasului nostru, totul a fost ok, s a simtit bine, uitand pentru cateva ore de durerea ei si neajunsurile de acasa!(Aici ii multumesc lui nea Marian, datorita lui a putut pleca) Intrand in casa, i am vazut ochisorii, erau plinsi, copila mea era trista…. Am inceput sa o descos….eram speriata…..si asa incepe povestea micutei mele copile……
    ……….Venind inspre casa, a trecut la un moment dat , pe linga un bunic ..
    -Mami, cand l am vazut, am inceput sa tremur, si ma gandeam la tata Monu(bunicul ei) ca si el ar putea ajunge aici era batran, murdar, tremura de frig, si statea cu mina intinsa, cerea un banut..avea o mina mica, in care tinea un mar…..m am oprit aducandu mi aminte ca eu in ghiozdanel am un sandwich….s a uitat la mine indelung si m a intrebat :
    -Ce vrei? iar eu cu lacrimi in ochi, i am raspuns :
    -Sa va dau ceva!!!! A incercat sa ma alunge crezand ca l voi umili, dar cand am scos pachetelul cu mancarica si i l am intins, a fost randul lui sa ma priveasca, a desfacut pachetul, s a uitat indelung, si a inceput el sa lacrimeze, urandu mi.:
    -DUMNEZEU SA TE CREASCA SANATOASA SI VOIOASA!!!!
    As fi vrut sa stau sa povestesc cu el, el avea durerea lui eu pe a mea, eram doi copii din doua lumi opuse…..
    de abia am asteptat sa ajung acasa sa pot plinge mami…..
    -Mami , noi nu l vom lasa pe bunicu sa ajunga asa, niciodata!

    Sunt mandra, mandra de felul in care mi am crescut copii….violenta tatalui lor si cruzimea, nu ne au afectat sufletele, si pt asta ii multumesc inca o data lui Dumnezeu!!!!
    P.S…..trebuie sa mi sun tatal, chiar daca pt cateva secunde ii voi auzi vocea!!!!!

Leave a Reply