December 14, 2017

O secvenţă din viaţa unor femei – avortul

Ioana a postat un comentariu la articolul Avortul – dreptul femeii la crimă. Pentru că era prea frumos scris şi pentru că m-a impresionat, am hotărât că merită mai multă importanţă.

“Buna fetelor! Am sa va redau sai eu cateva randuri…..
GINECOLOGIE…ASTEPT… Langa mine era o tanara, mai slabuta la corp, dar cu niste ochi ageri si suspiciosi la orice misca. Nu i-am inteles comportamentul, dar am trecut mai departe. La urma urmei, era o straina pentru mine… ochii mi s-au lipit pe o tablita, o rama veche cu o foaie de hartie scrisa la calculator unde se specificau exact preturile. Eu ma gandeam cat o sa-mi ia pentru o consultatie… citesc… citesc… ajung mai jos… si raman inmarmurita. Un avort in primele saptamani costa 30 lei. Am ramas blocata la cifra aceea… 30 de lei… 30… pentru un avort…
.. Am inceput o discutie despre avort. Intre timp ieseau fete din cabinet, unele mai tzapane, altele mai zdruncinate emotional si cu ochii inrositi. Au iesit femei de toate varstele, dar una mi-a atras atentia. O femeie in toata firea, in jur de vreo 40 si un pic de ani, ingrijita si cu verigheta pe deget iesise de acolo ca drogata, cu capu’-n pamant. Ii vedeam pasul umil, dar ma gandeam de ce oare o fi facut asta? E casatorita… Apoi a mai iesit inca una care nu putea sa mai mearga normal, nu-si putea apropia picioarele si se sprijinea de o alta (tovarasa ei probabil) . Amandoua mi-au parut niste tarfe. Din momentul in care am vazut-o pe cea care avortase cum rasuflase usor ca si cum scapase de un impediment, de un gunoi, de un “lucru” mi-am zis ca astea sunt clar niste tarfe ordinare care se simteau ca la spectacol, ca si cum isi terminasera numarul si ieseau triumfatoare de pe scena, astepatand aplauze. Tanara de langa mine nu scotea niciun cuvant. Cand, deodata, deschide gura si ma intreaba:

-Si tu tot pentru avort ai venit? (trebuia sa ma prind, dar nici prin gand nu-mi trecea la cat era de calma pe scaun)

-Nu… Nu am venit pentru un avort. Ti se pare ca am venit pentru asta?

-Se poate intampla oricui! (si imi inchide gura,nu am mai avut ce zice minute bune in sir. In sfarsit ma intorc catre ea)

-Si tu? Esti pentru prima oara aici? (trebuia cumva sa verific daca venise pentru avort sau nu)

-Da! Sunt pentru prima oara aici

Am zis: ce bine ca nu e si ea insarcinata. Pare asa finuta…

-Ai grija, fata mea sa nu te lovesti!(tocmai ce intrase o gravida cu mama ei)

-Da, mama…ma descurc

Era in luna a 7-a. Era anemica, palida la fata, cu o boala la piele si foarte saraca. Avea pe ea o rochie gri lunga si putin decolorata, dar tot timpul era cu mana pe burta, il mangaia pe ala micu’.

Asistenta zbarcita toata la fata scoate capu’ pe usa si intreaba:

-Avorturi mai avem?

Si se ridica tanara de langa mine. In momentul ala am intepenit… Se facuse liniste pe hol. Ironia vietii facea ca in acelasi timp o femeie sa fie pe masa la avort si cealalta, care statea in fata mea, sa se preocupe de sarcina ei, cu toate ca era mai saraca si mai chinuita. Nu imi venea sa cred…ma gandeam la replicile ei, la raceala cu care vorbea despre sarcina si mai ales ca a mintit. Nu era prima oara cand era acolo. Linistea aceea ma facea sa fiu si mai revoltata, cu toate ca era o STRAINA pentru mine. Situatia in sine ma revolta, imi ridica paru’ de pe mine si ma treceau toti fiorii. Se auzea tot. Fiacare scrasnet, fiecare sunet al ustensilelor ce le folosea ginecologul, cand le lua, cand le trantea inapoi. Semana cu trantitul furculitelor, al tacamurilor pe niste fafurii de portelan…un sunet dur si nemilos. Dintrodata nu s-a mai auzit nimic…ma simteam ca la un priveghi…ma simteam rau…si parca durerea fetei era si a mea. Ma simteam groaznic…am inceput sa tremur si sa ma pierd prin temerile mele, prin slabiciunile mele.
………………………………
Mi-am revenit… trecusera 17 minute de cand nu se mai auzea nimic acolo… Piciorul drept incepea sa-mi tremure. In sfarsit iesise! Era toata rosie la ochi cum tot se frecase sa nu se vada ca a plans. Cand am privit-o in ochi a inceput sa planga si a iesit fugind din cabinet. Ii parea rau… si sper ca nu va mai trece prin asa ceva niciodata. Desi imi parea obisnuita cu avortul.

Imi venea randul pentru consultatie… picioarele mi-au intepenit. Presiunea era atat de mare… abia ma abtineam sa nu plang sau sa nu strig in gura mare: 30 de lei costa o viata?!?!?!???!?Criminali…

Am intrat in cabinet. O prima camera. Cea dinaintea camerei monstrului care isi facea meseria (nu stiu cum doarme omu’ ala noaptea). Pe pat…ramasese inca folia cu sange cum tanara de adineaori a stat pe pat sa-si revina. Acea folie trebuia luata inainte sa vin eu, dar asistenta a preferat sa numere banii cu dom’ doctor. Nici nu si-a cerut scuze pentru ca a lasat folia aia acolo si a zis ca pot sa-mi las lucurile si pe patul de langa ca nu e bai. Nu am zis nimic. Inghiteam in sec. Aer probabil.

-Cate avorturi au fost azi?

-O00… vreo 15 la numar.

Insemna ca dom’ doctor avea deja clienti de pe la ora 8 dimineata, daca nu chiar mai devreme. Ca in program zicea ca ora 13.00 este ora la care el este acolo pentru interventii si consultatii. In timp ce eu ma schimbasem, doamna asistenta iesise foarte galant din cabinetul doctorului cu un recipient si pe care-l trece frumos pe sub nasul meu. Erau o gramada de avortoni plini de sange si de bandaje folosite aruncate peste ei. Erau minim 5 vieti omorate… Am vazut ca a dus recipientul intr-o alta incapere si atunci am auzit cum trese apa la toaleta. Mi se parea ca spala vase… Mi-am zis ca este imposibil! Ca nu se poate asa ceva… Ca sa verific, am intrebat asistenta unde este toaleta si mi-a aratat cu degetul inspre aceeasi usa, aceeasi incapere unde auzisem sunetul apei de la toaleta. Am intrat. Era intr-adevar o toaleta. Privesc mai atenta, dar asistenta a facut “o treaba curata” , fara urme… Groaznic!!! In ziua aceea am plans de am rupt norii.. .Cred ca daca fiecare femeie-fata din lumea asta ar fi vazut avortonii aceia, nu cred ca ar mai exista atatea avorturi pretutindeni si la orice varsta! Asistenta aia comunista imi provocase sila, cat despre doctor… ma abtin!!!!!! Acum cand lumea e atat de emancipata, cand exista atatea metode de contraceptie…de ce trebuie ajuns la cuvantul AVORT???
…DUREROS…INUMAN…TRIST…”

Comments

  1. Mi s-a facut pielea de gaina ( desi sunt ratza :)) ) citind aceste randuri…. Nu ca mi-ar fi trecut vreodata prin cap sa fac o asemnea monstruozitate, dar acum 100% nu as face asa ceva. Desi au fost destule luni in care am stat cu sufletul la gura, sa nu care cumva… ca eram tanara si la liceu si ma “spanzurau” ai mei… niciodata nu mi-a trecut prin cap ca as putea face intrerupere de sarcina… Mie mi se pare ca “ramasul din greseala” e de fapt inconstienta si dezinteresul tinerelor din ziua de azi…. Tin minte ca atunci cand am intrat la liceu (pe langa campaniile care se desfasurau prin scoli de educatie sexuala) insasi mama mi-a adus pliante cu informatii despre metodele de contraceptie… Sa nu mai spun ca la Centrul de Planificare Familiala si Contraceptie (Planning), doar cu carnetul de elev ai anticonceptionale sau prezervative gratis….

  2. Ioana, povestea ta m-a impresionat profund, așa că vreau să-ți mulțumesc că ne-ai împărtășit-o și nouă. Ai relatat atât de „viu” această întâmplare încât mi-au dat lacrimile. Îmi pare sincer rău c-a trebuit să treci prin asta, dar sper ca măcar să le servească altora drept învățătură de minte.

  3. cum sa faci avort in luna a 7-a????????banuiesc ca era un avort din cauze medicale ca altfel nu stiu cum e posibil…

  4. Ana: tanara nu facea avort in luna a 7-a… Povestea era ca, si saraca fiind, nu facuse avort si era insarcinata in luna a 7-a 🙂

  5. Ana, din câte am înţeles eu, Ioana zicea că gravida săracă şi cu ceva boală de piele, care era însoţită de mama ei era în luna a 7 – a.

  6. Oricum ar fi, din ce motiv ar fi avortul,totul e groaznic, avortul ramane crima, mutileaza oameni si constiinte si este unul din motivele pentru care este un dezavantaj a fi femeie…..dar din punctul meu de vedere nu e corect ca avorturile sa fie facute in acelasi cabinet sau aceceasi zi cu consultatiile obisnuite….in ultimul timp si vedetele noastre ori se lauda ca au ramas gravide (de parca ma intereseaza), ori ca fac cezariana, roi ca au facut nu stiu cate avorturi in tinerete….sper sa nu fiu nevoita sa aud vreodata vreun verdict medical conform caruia copilul meu are o malfomatie sau imi pune mie viata in pericol ca nu stiu daca sunt capabila sa renunt.Cunosc o femeie care a facut mult timp tratament sa ramana si fix in luna in care a ramas a facut niste investigatii la spate si a fost nevoita sa ia si antibiotic.Evident ca ginecologul a zis ca fatul zice va avea probleme, dar ea a zis ca nu face avort.Are abia 2 luni.Astept si eu sa vad deznodamantul, cu teama pentru ei.

    • Acuma sa nu punem raul inainte. Am o prietena care exact in perioada cand facea antibiotic injectabil, a ramas insarcinata si acum are o minunatie de fetita, sanatoasa, voioasa… 🙂

      • da, evident ca nimeni nu pune raul inainte, dar tipa a facut si raze la coloana si stiu ca astea afecteaza f mult.ingrijorarea ei e dubla….din nefericire am o prietena f buna care a facut avort deoarece facuse investigatii la coloana si medicul i-a zis ca nu are nicio sansa sa aiba copil sanatos si sa faca avort (ulterior a ramas iar insarcinata si are un baietel sanatos), iar o ruda de a ei a facut avort in 4 luni , copil cu sindrom down.specific ca ambele femei isi doresc copii..

Leave a Reply