June 28, 2017

O parte urâtă a divorţului

Mergând după fiică-mea la grădiniţă azi, am asistat, fără să vreau, la o scenă car m-a făcut să-mi reţin lacrimile cu greu. Mama unui coleg de-al Alexandrei,  a venit să-şi vadă copilul pentru două minute. Spun două minute pentru că, fiind divorţaţi, copilul era, presupun, la taică-său. Băiatul urma să meargă la schi cu un alt băieţel şi cu tatăl acelui băieţel, pe care mama nu-l cunoştea. Îngrijorată, ea a întrebat dacă copilul ei are mănuşi. Poate vă întrebaţi ce anume m-a făcut să-mi dea lacrimile. Ei bine, faptul că am văzut că o mamă îţi vede copilul cu porţia, că nu-i poate citi poveşti înainte de culcare, că nu poate sta cât vrea lângă el…

Eu ştiu ce înseamnă divorţul doar din punctul de vedere al unui copil. Părinţii mei s-au despărţit când aveam 3 ani.

Ceea ce vreau să spun e că se ştie clar cât suferă un copil când i se despart părinţii, însă, dacă tot e cazul de divorţ, măcar la custodia copilului să cadă de acord şi să nu-l târâie prin alt tărăboi. Pe mine mă scotea din sărite întrebarea: “La cine vrei să rămâi? La mami sau la tati?” sau “Pe cine iubeşti mai mult”, “Unde-ţi place mai mult?” etc, care adâncesc cuţitul în rană. Vă daţi seama că unde eram, acolo ziceam că-mi place, că de nu mi-i puneam în cap.

Şi încă o chestie groaznică pe care o practică unii părinţi: să-l/o critici şi să-l/o faci cu ou şi cu oţet pe fostul/a de faţă cu copilul, sau să înşiri la nesfârşit toate defectele şi toate greşelile celuilalt, lucru practicat de ai mei şi acum, după 23 de ani de când s-au despărţit,  de fiecare dată când ne întâlnim.

Oricum, până acum ştiam doar cât de dureroasă e pentru copil despărţirea părinţilor lui. Dar acum am văzut durerea şi în ochii unei mame. Şi sper să nu se mai întâmple prea curând…

Comments

  1. Nici nu vreau să-mi imaginez cum trebuie să fie să nu-ți poți vedea copilul. Eu cred c-aș și înnebuni, nu alta :(.

  2. Din nefericire si eu sunt unul din cazurile in care “copilul sufera”… Desi aveam 16 ani cand ai mei s-au despartit… Oarecum ii inteleg si ii apreciez pentru faptul ca au pus punct si ca nu se mai chinuie unul pe altul, dar mi-e greu sa ii inteleg pentru vorbele urate ce le arunca unul despre celalalt in prezenta noastra ( a copiilor)… Am vazut suferinta din ochii copilului si din punctul de vedere al matusii (fratele meu trecand printr-un divort) si vad suferinta din ochii fratelui meu care nu si-a vazut copilul de mai bine de 2 ani, dar de dragul ei nu o da in judecata pe ex- cumnata pentru privare de vizite si alte chestii urate… Fereasca Sfantul sa trebuiasca sa trec si eu prin asa ceva!!! Si sper ca micutii mei (atunci cand se vor decide sa vina pe lume 😀 ) sa nu aiba parte de asemenea traume!

    • Și eu am trăit exact aceeași poveste. Ai mei au divorțat când eram în primul an de facultate, dar și așa, era un chin să-i aud vorbindu-se de rău unul pe altul.

  3. Pacat ca se ajunge atat de departe.Inteleg ca doi oameni sa se desparta daca nu se mai inteleg dar oare de ce nu pot ramane prieteni,atat cat se poate,de dragul copilului?De ce sa nu pastrezi o relatie de cordialitate,de ce sa nu te consulti in privinta copilului,de ce sa pui copilul sa aleaga intre cei 2 oameni pe care ii iubeste cel mai mult pe lume?Pentru ca,indiferent cum ar fii fostul partener,este inca parintele copilului si sa il vorbesti de rau-chiar daca merita -inseamna sa iti ranesti copilul o data in plus.Din pacate asta se intampla frecvent la noi datorita proastei educatii ,a rautatii si a egoismului.Da,e egoism pur,pentru in loc sa puna pe primul loc fericirea copilului,conteza mai mult orgoliul.Sper sa nu ajung in situatia de a divorta,dar si mai mult sper ca daca s-ar ajunge acolo sa gandesc la fel ca acum.Cea mai mare prostie e sa implicam copiii-orice varsta ar avea-in problemele parintilor.

  4. Si,scuze ca scriu prea mult,dar eu am patit exact opusul.Parintii s-au plafonat intr-o casnicie nefericita-sa avem noi tata,de parca daca divortau nu mai aveam-si toata viata i-am vazut cum se cearta,cat sunt de frustrati si de nefericiti si ni se vaitau unul de celalalt.E o situatie la fel de dureroasa pentru copii.

  5. Ai dreptate, Vera… Sunt unele situatii in care e mai bine ca parintii sa se desparta… pentru fericrea si linisstea lor, dar si a copiilor.

  6. Daca vei fi protejat si nu vei vedea prea curand aceste lucruri josnice, sti bine ca nu inseamna ca ele nu au loc.Adevarul crud este ca cine nu a trecut prin asa ceva nu intelege,eventual compatimeste.Si dau un exemplu : nu pot sa simt durerea cauzata de fractura pe care o are prietena mea la un mermbru, de vreme ce nu am avut niciodata o fractura… pot sa o compatimesc doar.
    Insa stiu sigur ca eu am incercat- mi s-a confirmat -ca am reusit ca in urma divortului sa nu denigrez tatal copilului, sa pun intr-o lumina proasta relatia pe care am avut-o. Fiecare ajunge la un moment dat in viata cand judeca singur….La fel ca si cand citesti o carte, intorci pagina.

Leave a Reply