December 14, 2017

Nume de mâncăruri de origine germană din bucătăria românească

Marius Sala ne vorbeşte despre numele de mâncăruti germane, spunând că bucătăria noastră, ca şi întreaga noastră cultură, materială şi spirituală, s-a dezvoltat între Orient şi Occident, având la bază o tradiţie latină, iar când vorbim de Occident, în cazul gastronomiei româneşti nu putem omite numele mâncărurilor de tradiţie germană (multe dintre ele au ajuns la noi prin maghiară).
Cel mai cunoscut nume este şi cel mai vechi atestat, la începutul secolului al XIX – lea. Este vorba de ştrudel „plăcintă făcută din foi subţiri, umplute cu mere, brânză,  nuci” (în unele definiţii se spune şi că e rulată în formă de sul). Are numeroase variante: ştudir, strudul, strudur, strul, strudl. Etimonul este germanul strudel, care înseamnă „vârtej”, iar regional, are şi în germană sensul de „prăjitură”.
Este cunoscută şi alaltă prăjitură, cremşnit, care vine de la germanul Kremschnitte, care nu se găseşte în marele dicţionar german-român. Probabil este un cuvânt regional, format din Krem „cremă” cu verbul schneiden „a tăia”. Apare pentru prima dată în cartea de bucate a Sandei Marin (1936), glosat prin „plăcintă cu cremă de vanilie”, care este posibil să se fi folosit înainte de cremşnit. În Transilvania i se spune cremeş.
Un alt preparat culinar al cărui nume vine din germană este anghemaht, care apare la noi pentru prima dată la Sanda Marin, şi este o „mâncare cu carne (de miel sau de pui) gătită în sos alb de lămâie. Denumirea vine de la germanul eingemachte. Ana Maria Gal scrie despre anghemaht că este un preparat asemănător cu ciulamaua, din carne de pui, de viţel sau miel, sosul specific fiind acrit cu suc de lămâie.
Marius Sala ne mai spune că, tot la Sanda Marin apare şi kirş, ca fiind un lichior de cireşe şi caise, un fel de vişinată. Vine probabil de la germanul Kirschbranntwein, care este un rachiu de cireşe, sau de la Kirschsaft, care este un suc sau sirop de cireşe.
Un cuvânt interesant este guguluf, numele a trei prăjituri pe care Sanda Marin le numerotează cu I, II, şi III, având şi o explicaţie în germană: Kugelhuft alsacian, vienez, saxon. Guguluf este, evident, o adaptare a cuvântului german  Gugelhupf, Gugelhopf sau Kugelhupf, cu referire la forma lui rotundă (germ. Kugel, dialectal Gugel – sfera), în varianta franceză –  kuglof. Se aseamănă cu panettone italian.
De origine austriacă sunt cuvintele dialectale din Ardeal ca ainpren „răntaş”, care vine de la germanul Einbrenn(e); crofnă – „gogoaşă”, şi vine de la germanul Krapfen, alături de părădaisă – „roşie”, ribizli – coacăză, ringlotă – „soi de prună”, şolă – „cană”, ţeler –„ţelină”, ţuşpaiz – „garnitură la mâncăruri” sau ţucur – „zahăr”, care vine de la Zucker.
Unii dintre aceşti termeni au pătruns în limba literară: cremvurşt, care vine de la Kremwürstel, parizer, care se trage de la Pariser, şi şpriţ, care vine de la Gesprizer.

Bibliografie:

1.     Gal, Ana Maria, Alimente şi preparate culinare din bucătăria românească şi internaţională, Dicţionar explicativ român-englez-german-francez-italian, Editura ALLFA, Bucureşti, 2007;

2. Sala, Marius, 101 cuvinte moştenite,împrumutate şi create, Editura Humanitas, Bucureşti, 2010;

Comments

  1. Ana Maria Gal says:

    Sincer, ma simt flatata sa-mi vad citat numele si va felicit pentru buna documentare, toate explicatiile fiind corecte si bine explicate, in afara de Guguluf, care insa evident este luat dupa Sanda Marin.
    In germana se numeste Gugelhupf, Gugelhopf, Kugelhupf, cu referire la forma lui rotunda (germ. Kugel, dialectal Gugel – sfera), in varianta franceza kuglof. Seamana cu panettone italian.
    Va doresc sarbatori fericite si reusita in bucatarie!
    A. G.

    • Pentru mine este o onoare că aţi lăsat comentariu la articol. Vă mulţumesc pentru cuvintele frumoase şi pentru completare.
      Să aveţi parte şi dumneavoastră de tot ce-i mai bun! 🙂

Leave a Reply