October 20, 2017

Despre concediul de maternitate

Pe timpul lui Ceaşcă, concediul de maternitate era doar 3 luni.  Pe atunci, fiecare familie făcea cum putea: ba îşi ducea copilul/copiii la ţară, la bunici, şi îl luau în weekend, ba îi duceau la creşă, unde Dumnezeu ştie cum creşteau…

Eu nu vreau şi nu pot să îmi imaginez cum ar fi fost să-mi duc copiii la creşă, când erau atât de micuţi şi fragili, iar eu să merg la serviciu. Pe mine bunică-mea m-a crescut de la opt zile. Abia după ce am avut şi eu copii am realizat cât de greu i-a fost. Părinţii mei locuiau în Timişoara, iar bunică-mea în Arad. Iar eu îi vedeam cam la 2 săptămâni, când veneau să mă vadă. Iar când am împlinit aproape 3 ani şi mă puteau lua la ei, s-au despărţit. Acum mă gândesc că, poate dacă erau acei doi ani de maternitate, lucrurile stăteau altfel. Poate…

Puţine femei au reuşit, pe vremea aia, să fie mame în adevăratul sens al cuvântului. Să meargă şi la serviciu şi să se ocupe ca lumea şi de copii. Mie, bunică-mea mi-a fost ca o mamă.

Acum, noi avem 2 ani de concediu pentru îngrijirea copilului. Al meu a împlinit 2 ani zilele trecute, dar tot mi se pare micuţ şi nu pot să-mi închipui să stea opt ore (cel puţin), zilnic, cu altcineva. Aici mă refer la bonă, că bunicii nu servesc. Sunt prea ocupaţi…

Eu am ajuns la o concluzie: cum să poată acum o femeie, ca bunică, să aibă grijă de un copil mic, sau să-l educe cum ar trebui, din moment ce ea nu a putut (nu că nu a vrut) să aibă grijă atunci de al ei. Eu nu acuz pe nimeni, ci doar caut o scuză UNOR bunici care nu pot fi bunici în adevăratul sens al cuvântului.

La grădiniţe nu-i primeşte decât de la 3 ani. Şi, oricum, cel puţin în primii doi ani, merg o săptămână, şi două stau acasă, pe tratament, că de fiecare dată iau câte-o răceală.

Primii ani din viaţa copilului sunt cei mai importanţi, după părerea mea. Şi contează foarte mult ca mama să fie alături de copil pentru că atunci se formează el ca om. Chiar dacă e mic, atunci se pun bazele caracterului său. Atunci învaţă ce e bine şi ce e rău.

Aşa că, mămici, bucuraţi-vă de concediul de 2 ani de maternitate (chiar dacă ar trebui să fie 3, având în vedere faptul că la noi nu există un sistem de creşe bine-pus la punct).

NOI, MAMELE formăm oamenii de mâine, şi asta e cel mai important, chiar dacă în acest concediu muncim 24 de ore din 24 şi puţini sunt cei care ne apreciază munca.

Comments

  1. in Germania este de 3 ani concediul…special creat in acest fel pt a incuraja populatia sa faca copii. La noi, se plange baselu ca nu mai face lumea copii, insa nu exista nimic care sa te incurajeze…ioc bani, ioc crese ca lumea, nimic.

  2. bunica mea a crescut 7 nepoti, fiecare de la 2 luni;la un an de la prima nepoata a sosit sora ei, la 3 zile verisoara ei, la un an sora, la un an o verioara, la un an alta, la un an alt verisor (sg baiat), la 6 ani EU :)…..primii erau de varste f aproapiate, pe lg faptul ca ne ingrijea bunica, ne ajutam si noi….bunicul era cel cu educatia cititului, plimbatului, cunoasterii lumii.sincer eu am bucur mai mult ca m-au crezut ei decat parintii.Momentan nu cred ca mai e posibil ca bunicii sa stea cu copii din multe motive:
    – multi bunici stau la tara si acolo e de munca, nu de stat acasa cu cel mic
    – gradinitele la tara nu sunt asa dotate ca cele din orase
    – mentalitatea bunicilor e poate depasita de a noastra si fiecare parinte ar vrea ca odrasla sa fie moderna in gandire
    – noi la 6 ani nu stiam cat stiu cei de acum , nu cred ca isi permite cnv sa creada ca educatia o face decat gradinita si scoala, si nu parintele acasa.
    ……numai ca e extrem de greu pentru unele mame sa stea atat de mult acasa, o iau cu nervii capului pur si simplu, deci exista si dezavantaje 🙂

  3. Mame bune = copii + t = copii buni,

    unde t este un bun curgator care se dedica marimii copil.

Leave a Reply