December 16, 2017

Nu culcăm! Jucăm!

Aşa spunea fiică-mea când auzea cuvântul “somn”, “dormit” sau “culcat”. Noi am ajuns chiar să evităm cuvintele astea, că erau mai mult decât o înjurătură pentru ea.

La copii, în general, le e drag somnul ca la câine lanţul. A mea e total anti-somn de când s-a născut, pe când cu băiatul nu am prea avut probleme. Pentru Alexandra, somnul e ca o pedeapsă. Când a început să vorbească şi ştia că se apropie ora de culcare, repeta într-una: “Nu culcăm! Jucăm!”.Şi adormea după câte o oră de legănat. Mi se închideau mie ochii, şi ea… nimic! Primul an o legănam cu pătuţ cu tot (aşa am rupt două pătuţuri). Apoi a urmat legănatul cu perna. Dar nu legănat uşor, că nu avea nici un efect. Era scuturat, mai degrabă. Asta până m-am blocat, efectiv, de spate, şi nu m-am mai putut mişca (la asta contribuind şi ţinutul în braţe), şi o puneam în pătuţ. Cum se ridica, o aşezam la loc, pe spate. Iar se ridica, iar o puneam jos, cu calm. Primele zile a fost mai greu, până a văzut ea că nu are ce face. Când e ora de somn, nu are scăpare. Şi asta vă sfătuiesc şi pe voi, dragi părinţi. Nu vă învăţaţi copilul legănat şi alte figuri. trebuie doar să fiţi “tari pe poziţie”, fermi şi hotărâţi.

Acum, că e mai mare, ne mai putem înţelege, însă destul de greu. Tot timpul încearcă să fenteze măcar somnul de după-masă.

Şi, din câte am auzit, toţi copiii nu vor să meargă la grădiniţă din cauză că îi obligă să doarmă, fără negocieri.

Am citit recent într-o revistă că, dacă copilul nu doarme îndeajuns, i se măreşte sensibilitatea îmbolnăvirii prin reducerea numărului de globule albe, care sunt armele sistemului imunitar.

Aşadar, trebuie respectat cu stricteţe atât somnul de prânz, cât şi ora stingerii, care nu ar trebui să depăşească ora 22.00. Pe când un bebeluş are nevoie de 18 ore de somn pe zi, un copil de peste un an trebuie să doarmă 12 – 13 ore pe zi, iar un preşcolar aproximativ 10 ore.

Eu îmi aduc aminte de când eram mică şi făceam crize când trebuia să dorm, iar ai mei îmi spuneau :”Dormi acum, până poţi, că o să crşti mare şi n-o să mai poţi să dormi când vrei tu.” Nu credeam asta nici în ruptul capului şi spuneam că eu, când voi fi mare, nu o să dorm niciodată. Acum mă aud eu spunându-le copiilor acelaşi lucru. :))

Comments

  1. Mai… tu asta micu… Nu vrei sa visezi o poveste frumoasa ?

Leave a Reply