June 28, 2017

2 în jurul lumii

Doi prieteni de-ai noştri, Laura şi Adi, încă necăsătoriţi şi fără copii, au luat o decizie anul trecut: după mulţi ani de muncă în faţa calculatorului, şi-au luat un an de concediu. Da, un an… ca să se rupă de tot stresul şi nebunia de la noi şi să viziteze lumea. “Pornim în Asia, cucerim Thailanda, Laos, Vietnam, poate atacăm , Malaysia şi Indonezia. Dacă ne ajută vântul, mergem în Noua Zeelandă”, spuneau ei. Ei bine, vântul i-a ajutat şi au făcut-o.

Au pornit în iunie 2011 şi s-au întors în decembrie, să simtă puţin frigul de la noi. Şi e posibil să se pornească din nou la drum. Şi-au făcut şi un site, în care au pus poze (superbe) din locurile vizitate, şi şi-au scris impresiile şi gândurile.

De ce credeţi că v-am povestit eu asta? Să vă arăt un exemplu de curaj şi de înţelepciune. Câţi oameni ar face aşa ceva?

I-am povestit despre ei unei persoane de vreo 50 de ani. Ştiţi ce-a zis? “Da, sigur că merg. 🙁 Dacă ai bani, mergi. Şi eu aş mere dacă aş avea bani.” Voi credeţi că despre bani e vorba? Tinerii ăştia au stat câte 12 ore în faţa calculatorului vreo 10 ani de zile, şi din bănuţii adunaţi au făcut asta. Nu şi-au luat Mercedes, nici vilă. Au mers prin lume. Iar asta face cât 10 vile.

Ei au fost conştienţi că, dacă nu fac asta acum, cât nu au copii, nu o vor mai putea face până la bătrâneţe. Şi au fost conţtienţi de bogăţia spirituală pe care o poate aduce faptul că vezi şi cunoşti lumea. La noi în ţară, sunt puţini cei care au ieşit să meargă prin alte părţi. Poate în Turcia sau Ungaria, să aducă marfă la vânzare. Şi atunci de unde naiba să ştie cum o pot duce alţii, care muncesc la fel ca ei? De unde să ştie că şi la noi pot fi drumuri bune şi autostrăzi? De unde să ştie că pot fi fericiţi, nu stresaţi mereu?

În urmă cu 5 ani, după ce ne-am căsătorit, pe banii de la nuntă, plus încă ceva, eu şi soţul meu am mers în luna de miere. O lună. (ideea lui) Am vizitat marile oraşe ale Europei. Puteam să ne luăm o maşină, că pe atuni nu aveam. Dar n-am făcut-o. De ce să băgăm banii în fierătanii, când ne putem îmbogăţi spiritual? Şi, dacă nu o făceam atunci, cu siguranţă nu mai puteam s-o facem, cu copii. Da, poţi să mergi în excursii, dar nu să mergi tot în alt oraş, în fiecare zi, timp de o lună, şi să-l şi vizitezi.

Sper că aţi rămas cu ceva din ce v-am povestit… 🙂

Comments

  1. Un lucru bun din partea lor, dar si din partea ta ca ne-ai trimis in vizita la ei, sa vedem locuri noi.
    MS

  2. si eu sunt o mamika foarte tanara,dar nu mi-am ucis copilul,ci mi-am asumat responsabilitatea fata de faptele anterioare ”de ce sa iti omori copilul?de ce sa nu ii oferi sansa de a trai si de a cunoaste lumea?” mi-am pus aceste intrebari,desi toti erau impotriva mea,eu am spus ca ii dau acestui copil sansa de a vedea lumea cu ochii lui,sansa de a fi fericit,eu nu am apucat sa calatoresc sau sa cunosc aceasta lume mare si frumoasa,dar nu imi pare rau,deoarece am cunoacut bucuria mare de a fi mamika si darul suprem de a avea un kopil

  3. dupa ce am citit acest articol, mi-am dat seama ca am inca un motiv in plus sa invat engleza cat mai bine. sau spaniola, ca tot sunt atras de tot ceea ce inseamna America de Sud.

  4. Ne-am imbogatit la suflet cu… aventura.

Leave a Reply