December 14, 2017

Tu cum îţi alegi prietenii?

Zilele astea, un prieten a vrut să facă o selecţie printre prietenii pe care-i are în listă pe facebook. Şi cum a făcut? Timp de vreo 2 săptămâni, a postat bancuri, poze şi multe altele. Unii au reacţionat, alţii doar au citit.

“Simţul umorului este apanajul inteligenţei. În ultima vreme am postat bancuri şi alte cele doar pentru a-mi fi mai uşor să fac o selecţie în listă. Mi-am hotarat limita capacităţii de a fi prieten la 100 de persoane.
Ce sa fac? Aşa sunt eu, mai limitat. Cei ce bănuiesc urmarea logică a textului de mai sus, vor proceda cum trebuie, sau nu vor vrea sa procedeze 🙂
Cu cele mai bune gânduri.”

Sincer, la început mi s-a părut o copilărie, chiar dacă tipul are peste 40 de ani. Dar apoi, am stat şi am rumegat… Şi am ajuns la concluzia că e o mişcare de-a dreptul înţeleaptă. De ce? Pentru că acum, în epoca vitezei şi a tehnologiei, timpul fiecăruia e foarte important. Şi contează mult cu cine ţi-l petreci.

Oamenii au ajuns să fie superficiali în tot ceea ce fac: superficiali la servici, superficiali în familie, şi superficiali în a-şi face prieteni. Iar prietenii pe care-i avem aproape ne influenţează viaţa, într-un mod sau altul. De ce să nu acordăm importanţă majoră atunci când îi alegem?

Criteriul după care prietenul de mai sus face selecţia e simţul umorului şi capacitatea de a comunica, de a socializa. Şi jur că are dreptate. Trebuie, probabil, să ajungi la un anumit nivel de înţelepciune să vezi asta. Un om “mutos” (cum numim noi în Maramu oamenii tăcuţi, mereu încruntaţi şi fără simţul umorului), nu poate fi decât rău la suflet şi, mai mult decât atât, cu un număr mic de neuroni.

Prietenii pe care ni-i alegem sunt ca o oglindă a noastră, iar cei din jur ne caracterizează şi după ei (“spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti”). Oamenii pasivi, care rămân indiferenţi, fie că e vorba de a râde, a plânge alături de cineva sau a ajuta, au o cantitate foarte mică de umanitate în ei. Aşadar, nu ştiu dacă merită prietenia unui om bun. Iar dacă se fac prieteni cu tine, o fac cu un scop; sigur urmăresc ceva sau sunt pe interes.

Închei tot cu o frază spusă de prietenul nostru despre ceea ce defineşte un prieten fals: “omul care are multe de spus şi nimic de ascultat, deci fără disponibilitate spre dialog, fără acea curiozitate spre ce ar putea spune altcineva”.

Comments

  1. Nu cred că numărul de neuroni defineşte un om bun sau un prieten apropiat. În cazul meu am cunoştinţe cu IQ ridicat care probabil ar prinde orice subtilitate sau glumă dar care nu ar întinde o mână şi am prieteni mai simpli pe care pot să mă bazez. Pe cine aleg? 🙂 Selecţia prietenului vostru îmi pare mai degrabă o copilărie şi o încercare de a atrage atenţia. Facebookul nu poate fi privit ca o replică fidelă a relaţiilor interumane: termenul de “friends” nu trebuie tradus mot-a-mot ci privit ca o listă extinsă de cunoştinţe, frecvenţa cu care oamenii îşî accesează conturile pe site diferă, implicarea oamenilor pe acest site diferă, inclusiv facebookul limitează update-urile din news feed la persoanele cu care ai interacţionat mai des.
    Nu judec, dar dacă vreodată aş simţi nevoia să îmi “sortez” lista de prieteni de pe fb aş da un telefon şi aş întreba care ma poate ajuta la mutat de mobilă… 🙂

    • Interesant punct de vedere.
      In primul rand sunt dezamagit ca prietenia pentru dumneavoastra inseamna doar o mana de care sa va folositi, gratis, ca e prieten, nu? In al doilea rand, sunt uimit de cinismul cu care spuneti ca nu conteaza ca are IQ-ul de gibon, bine ca imi poate muta mobila, cu alte cuvinte 🙂 Un prieten pe care sa va bazati nu este pentru Dvs. un om care va intelege atunci cand va exprimati ci acel om care va ajuta prieteneste (gratuit) la treburi casnice? Interesant ce spuneti, dar e doar un punct de vedere.

  2. Laura, întâmplarea şi coincidenţa a făcut ca, odată cu ceea ce am văzut pe pagina de facebook a prietenului nostru acel criteriu de selecţie, să mi se întâmple acelaşi lucru în viaţa reală, nu pe facebook.
    Am ieşit două seri la rând cu un grup mare de prieteni. Unii erau doar cunoştinţe. Şi, ca de fiecare dată când ieşi în oraş, se mai spun şi bancuri, glume, şi se discută pe anumite teme. Iar cei care nu schiţau un zâmbet, la nici un banc, erau cei care, la discuţii susţineau teorii total aiurea, care dovedeau caracterul lor mizerabil.
    Crede-mă, Laura, că dacă nu trăiam şi nu vedeam cu ochii mei, nu credeam…
    Dar poate te vei convinge şi tu de asta mai târziu. Oricum, eu îţi garantez că un om pe care nu-l mişcă nimic şi care rămâne indiferent la orice, nu îţi va sări niciodată în ajutor la nevoie, numai dacă are vreun interes.

    • Hei! Sunt de acord când spui „caracter”, dar nu sunt de acord când spune amicul vostru „IQ”, nu cred că bunul simt (sau proasta educaţie) e direct condiţionat de nivelul intelectual al unei persoane.

      Nu am de gând să intru în dispute cu domnul Gicu de mai sus doar fiindcă el a intrepretat abuziv afirmaţia mea, daaaar acum cu siguranţă vom avea un subiect de discuţie la cafea 🙂

      Te pup

      • Abia aştept. 🙂

      • M-am cam turat, ce-i drept si imi cer scuze pentru ca am rasucit cutitul (interpretand abuziv) acolo unde imi faceau loc afirmatiile doamnei/domnisoarei Laura.
        In continuare nu-mi pot permite sa trec peste niste confuzii 🙂
        Bunul simt este instinctiv si elementar iar educatia este un rezultat al unui sistem elaborat si tine de capacitatea de asimilare a persoanei, in ultima instanta, de inteligenta (de IQ).
        Si, in disputa ati intrat in momentul in care v-ati referit la mine analizand, dand verdictul asupra actiunii mele drept “o copilărie şi o încercare de a atrage atenţia”, fara sa stiti nimic despre mine. Nu ne cunoastem.
        Iar ca ultim punct, n-am multi prieteni, am foarte multe cunostinte, in continua scadere pe facebook 🙂

  3. Parerea mea e ca in viata, prietenii sunt limitati 2-3, care te accepta asa cum esti, restul sunt doar cunostinte, oameni de care te lovesti, te folosesti, iti fac un bine sau un rau, cu care impartasesti anumite perioade ale vietii.

  4. Andreea, ai dreptate. Însă mai cred că şi cunoştinţele, oameni cu care îţi petreci un anumit timp, trebuie selectate cu grijă.

  5. Trebuie selectate,da,dar nu cred ca asta e un criteriu.Poate ca unele persoane din lista lui nici nu au avut timp sa intre pe facebook in acea perioada.Si daca cineva iti apreciaza activitatea virtuala inseamna ca ti-e prieten?Eu sunt adepta relatiilor umane,prieten ti-e cine te cunoaste bine,cine iti cunoaste bucuriile si tristetile,cine se bucura cand tu esti fericit si sufera cand tu suferi.Eu am o prietena in America,nu ne-am vazut de 12 ani si ne-am gasit pe facebook de cateva luni.Nu ne bagam inseama prea des,suntem ocupate,dar cand a aflat ca am o problema m-a contactat imediat sa ma intrebe cu ce ma poate ajuta.Asta a contat enorm,nu poate sa faca nimic,dar gestul ei a fost cel mai mare ajutor-psihic.Mai conteaza ca nu imi da like la poze?

  6. Adevarat ca trebuie sa iti alegi prietenii la fel cum iti alegi mancarea , dar simtul umorului nu stiu ce sa zic.Deoarece multe persoane care au simtul umorului si se presupun sa iti fie prieteni prefera cand sunt si altii acea “caterinca” pe care unii oameni nu o suporta.Nu o intelegeti gresti ,eu cred ca sunt o persoana cu simtul umorul si imi place sa rad,sa glumesc si sa socializez .Cat despre prieteni adevarat tind sa cred , ca tot ce exista acum sunt
    prieteni cumparati si atat.

    • E foarte posibil sa ai dreptate. Dar dacă pornim de la ideea asta, atunci poate si noi atragem astfel de “prieteni”. E bine, zic eu, sa mai credem in sinceritate.

Leave a Reply