December 18, 2017

Indiferenţa este esenţa lipsei de umanitate – Emil Hossu

“Nu poate fi iubit cineva care nu iubeşte pe nimeni” a spus un om care a iubit şi a fost, este şi va fi iubit. Emil Hossu, un actor de 70 de ani (mie una nu-mi vine să cred că avea atâţia, la cum arăta), a murit fericit şi împlinit, în locul pe care-l iubea cel mai mult: scena teatrului, locul căruia i-a dedicat viaţa (la figurat şi la propriu). A murit împăcat că şi-a făcut datoria de om, dar şi de cetăţean. A murit exact aşa cum şi-a dorit: “fulgerat de Dumnezeu”, fără chinuri.

Dar, înainte de a pleca, a lăsat ceva în urma lui, iar asta contează cel mai mult, pentru că prin asta el şi-a asigurat eternitatea. Puţini sunt oamenii care lasă după ei o moştenire, nu materială, ci spirituală, urmaşilor lui.

A fost un om liber, în primul rând, fără teama de a spune ce gândeşte, fără teama de moarte. De ce să-ţi fie teamă de moarte? Moartea e cel mai sigur lucru, şi face parte din viaţă. Mai bine să-ţi fie teamă să trăieşti o viaţă mizerabilă şi fără demnitate.

Oricum, a fost şi va rămâne un model bun de urmat pentru noi toţi. Un exemplu de om care a iubit viaţa, profesia, familia şi prietenii.

Dumnezeu să-l odihnească!

 

Trackbacks

  1. […] După mine, cel mai groaznic demon e Inumanitatea. Orice om care-şi dezvoltă demonul ăsta, devine el însuşi un demon; nu mai e om, e bestie. Un alt demon extrem de periculos e Indiferenţa, care, după cum spunea regretatul Emil Hossu, este “esenţa lipsei de umanitate“. […]

Leave a Reply