September 25, 2017

Românii sunt uniţi… în cuget şi-n simţiri

Din păcate, cam aşa stă treaba pe la noi: “fiecare cu p–da mă-sii” şi “să moară capra vecinului”. Grele încercări trebuie să-i cuprindă pe români ca să se unească mai mult decât în cuget şi-n simţiri.

Multora le place să se plângă: “pensii mici, salarii mici, viaţă de mizerie…” dar stau cu mâinile în sân şi nu fac nimic. Îşi pupă în fund şeful şi-l bârfesc pe la spate. Puţini au curajul să zică pe faţă ce-i doare şi să ia atitudine. Poate aşa am fost crescuţi de mici. Poate că ni s-a transmis din generaţie în generaţie faptul că trebuie să tăcem când ni se face o nedreptate, că… “bine că nu-i mai rău”.

Eu zic: “se poate şi mai bine”. Am văzut asta cu ochii mei. Sigur sunt mulţi români care nici nu au avut ocazia, poate nici posibilitatea şi nici curajul să iasă din ţară. Eu am făcut-o şi am văzut că sunt ţări mai sărace, unde oamenii o duc mult mai bine decât noi. Unde oamenii au timp să se bucure de viaţă, să râdă şi să-şi zâmbească când trec unul pe lângă altul, chiar dacă nu se cunosc.

Nu pot şi nu vreau să cred că poporul ăsta e un popor de manelişti, că nu-i pasă de viaţa lui, că e doar o slugă a Spaniei, a Italiei şi a multor altor ţări, când poate fi şef în ţara lui. Nu pot şi nu vreau să cred că cei proşti şi înguşti la minte sunt majoritari. Putem mai mult de atât. Suntem mai mult de atât.

Poate ne-ar trebui pe cineva să ne împingă puţin de la spate, să ne motiveze şi să ne arate că, cu muncă şi cu puţină minte putem ieşi din rahatul în care ne aflăm, ca popor.

Dar, ca să mai ne înveselim puţin, am să vă zic un banc:

“Românul, rupt de foame, merge la pescuit. Când ridică undiţa, ce-i văd ochii – peştişorul de aur.

 – Române, dacă-mi dai drumul, îţi îndeplinesc o dorinţă.

 – Păi… M-am săturat de cocioaba mea. Aş vrea o vilă cu piscină.

Merge acasă şi nu-i vine să creadă. Hruba lui s.a transformat într-un palat. Dar, când se uită către casa vecinului, ce vede? Două vile cu piscină.

A doua zi, merge exact în acelaşi loc la pescuit, la aceeaşi oră. Iar prinde peştişorul.

 – Vreau cel mai luxos Mercedes. Spune românul nostru.

Merge acasă şi-şi vede limuzina în faţa casei. Şi încă două, în faţa caselor vecinului.

A treia zi, merge din nou la pescuit. Prinde peştişorul de aur şi-i zice:

 – Vreau să-mi scoţi un ochi!”

Comments

  1. “Românii sunt uniţi… în cuget şi-n simţiri”…. pe dracu!

Leave a Reply