June 24, 2017

Vai, sufletul meu!

de Nicoleta Hoban

Ce bine de tine, trupul meu,
Stau şi mă-ngrijesc de tine.
Dimineaţa când mă scol, te îmbrac,
Te netezesc, te piaptăn şi mă mândresc!
Ce frumoase haine pun pe trupul meu,
Ce mâncăruri gustoase caut eu mereu
Şi caut a-ţi fi bine, ţie, trupul meu.
Să ai casă unde să stai,
Să ai un prieten, să prinzi grai,
Să stai, să te relaxezi,
Să dormi, să te desfătezi.

Doamne! Ce fac pentru tine…
Totul, trupule al meu.
Dar, vai,  sufletul meu !

Dimineaţa când mă scol,
Mă îmbrac, mă netezesc,
Mă piaptăn şi mă mândresc
Şi mă uit la ceas…
– Vai, serviciul meu!!!
Ce puţin timp a rămas
Sufletul e-ntr-un impas.
Oare vine să-mi dea ,,hrană” ?!
Sufletul se-ntreabă.
Oare vine să ,,mă îmbrace” ?
Dară timpul nu-i dă pace
Trupul iese şi se duce
Şi-ntr-un final, el zice aşa :
– Doamne Iisuse, nu mă lăsa.
Sufletu-i mulţumeşte
Că l-a hrănit duhovniceşte.

Concluzie :
Vai de mine, Sufletul !!!

Comments

  1. Sufletul da noblete trupului.

Leave a Reply