June 28, 2017

În căutarea sufletului…

Vă povesteam în articolul trecut că în spital am dat şi peste o asistentă şi o infirmieră care nu au acceptat bani. Ei bine, intrând în vorbă cu infirmiera, am aflat că, din când în când mai şi scrie câte ceva. Şi mi-a adus să-i citesc un articol, care mi-a plăcut. Sper să vă placă şi vouă. Doamna infirmieră la pediatrie se numeşte Nicoleta Hoban şi vă pot spune că e un om cu suflet.

                                                     ,,Fără inimă, trupul nu poate trăi,
Fără suflet, inima nu poate trăi.” (Nicoleta Hoban)

O plimbare în parc într-o după-amiază frumoasă de toamnă ne trezeşte tuturor sentimentul de nostalgie, de reverie… În clipe de linişte sufletească, mă plimbam prin parc şi contemplam natura, admiram brazii, copacii şi căderea frunzelor ruginii lipsite de viaţă pe pământ.
Totul trece atât de frumos printr-o transformare radicală, renunţând la paleta de culori vii şi adoptând o atitudine rece.
Fiecare anotimp îşi are cursul lui de la care nu se abate. Vara are frumuseţea şi seninătatea ei, însă nici toamna nu pare neîndreptăţită, aducând o frumuseţe nostalgică în vieţile oamenilor. Imaginea naturii care se schimbă pe parcursul întregului an este magnifică.
Dacă stăm bine şi ne gândim, nu doar natura este într-o continuă transformare, ci şi viaţa unui om. De multe ori, în mintea fiecăruia dintre noi apare întrebarea : ,, Ce este viaţa ?”
Dumnezeu, prin mila Sa, ne-a oferit pământul, planeta această albastră pentru ca nouă să nu ne lipsească nimic.
Şi atunci, omul înţelept – creaţia lui Dumnezeu – , cu puterea de a discerne lucrurile, ce face?!? De multe ori nu preţuim ceea ce El ne-a dat pentru ca noi să ne bucurăm de tot ce ne înconjoară.
Prin urmare, mă întrebam : ,, Omul de ce face rău ?” , ,,De ce strică sau de ce este bun ?” , ,, De ce ajută ?”. Răspunsul meu a fost : ,, Pentru că are suflet şi depinde de cine îl conduce.”

Ce este sufletul ?

Oare face parte din morala sau etica cu care ne-am născut şi am învăţat-o de la părinţii noştrii ? – ,,Nu cred !”. Şi atunci am avut o revelaţie : ,, Ce ar fi să intru în corpul meu şi să pătrund în inima mea ? Vreau să caut sufletul, să-i găsesc însemnătatea şi sunt curioasă dacă-l voi găsi.
Se zice că omul care are suflet este bun şi cel fără de el este rău. Aşa că, invadându-mi corpul, am tras cu ochiul să vad dacă sufletul trece prin cele două artere coronare, ce îmbrăţişează şi aprovizionează cu sânge muşchiul inimii, învelişurile ei şi…nu am vazut nimic…
Am ajuns în interiorul cavităţii pericardice şi m-am uitat atent în cele trei straturi : epicard, miocard şi endocard. Degeaba… Tot nu am găsit sufletul. Trebuie să am răbdare, poate-l voi găsi în una din camerele inimii. Aşa că am început să caut în atrii şi ventricule, coborând şi urcând prin cele două valve (mitrală şi tricuspidă)… nimic!
Atunci am început să plâng, deoarece am străbatut toată inima în încercarea de-a găsi un răspuns la toate întrebările mele, de a găsi sufletul şi nu am reuşit. Plângând aşa, mi-am dat seama ca inima îmi era alături, plângeam împreună. Oare de e aşa necăjită ? Deoarece nu era sufletul cu ea… nu era împlinită, pentru că una fără cealaltă nu pot trăi.
Acum trebuie să mă gândesc cum pot găsi sufletul şi să-l aduc în inima mea pentru a se putea contopi împreună. Fulgerător, mi-a trecut prin minte o idee. Dacă Dumnezeu ne-a dat de toate, inclusiv pe fiul Său, Iisus, ca să moară pe cuce pentru ca oricine crede în El să nu moară, ci să aibă viaţa veşnică.
De acum de noi depinde dacă-i deschidem inima lui Iisus, care spune: ,, Eu stau la uşa inimii tale şi bat, cine-mi va deschide, voi cina cu el şi el cu Mine.”
Cu siguranţă, Iisus e sufletul. El, odată intrat şi contopit cu inima, rămân împreună nedespărţiţi. Însă tot de noi depinde ce vom face cu sufletul nostru odată intrat în inima noastră şi modul în care îl vom preţui şi valorifica.
Atenţia şi gândurile mele s-au îndreptat asupra modului nostru de a ne îmbrăca cu haine şi încă dintre cele mai dichisite şi frumoase haine, dar nu lăsăm trupul să umble dezbrăcat pe străzi. Datoria noastră este de a ne îmbrăca şi sufletul cu cele mai frumoase ,, haine ” – virtuţi, precum dragostea nefăţarnică, răbdarea, smerenia ( în sensul de a ne cere iertare atunci cand greşim), credinţa, empatia şi iubirea.
Toate astea pentru ca atunci când trupul ne este îmbrăcat şi sufletul este şi el îmbrăcat, astfel putem ajunge oameni cu suflet.

Comments

  1. Cum dovedeste ca are suflet ? Face o fapta buna…

Leave a Reply