June 24, 2017

Popa Tanda şi soluţia sa

Ioan Slavici a scris nuvela “Popa Tanda”, care ascunde multă înțelepciune și care este valabilă și în ziua de azi, pentru că vremurile și oamenii se schimbă, dar faptele și întâmplările rămân aceleași.

Am să v-o povestesc, pe scurt, dându-vă și exemple din zilele noastre.

Părintele Trandafir, devine preot în  satul său natal, unde locuiesc  oameni gospodari și înstăriți, dar cărora nu le place să li se spună verde în față ce defecte au. Un om bun nu se supără niciodată atunci când i se spun defectele. Din contră, ar trebui să se bucure și să încerce să și le îndrepte. Unui om bun nu-i plac lingăii și pupincuriștii, ci oamenii sinceri.

Preotul, un om harnic și vesel, este mult prea sincer și direct și din această cauză sătenii nu îl agreează.

Dorind să scape de asemenea preot, ei intervin la protopop și obțin transferarea părintelui Trandafir în satul Sărăceni, situat pe valea Seacă. Iată cum au pierdut un om de valoare. Şi ce sugestive sunt denumirea satului și a văii.

Locuitorii acestui sat erau extrem leneși și lipsiți de orice spirit gospodăresc, deci și aspectul satului era deplorabil. Acoperișurile sunt din paie, iar ușile “din trei scânduri înțepenite c-un par cruciș. Biserica este și ea o ruină “cu stâlpii din față putreziți și aplecați la pământ “. Cred că vă sună cunoscut, nu? Cam așa arată tărișoara noastră, cu drumuri pline de gropi… o “Cenușăreasă a Europei”.

Hotărât să schimbe lucrurile, părintele le vorbește oamenilor în biserică despre necesitatea și binefacerile muncii, dar, în scurt timp, oamenii nu mai frecventează biserica. Neștiind ce să mai facă și cum să le dea un impuls, preotul umblă din casă în casă pentru a-i convinge, apoi îi ironizează, ba chiar îi batjocorește, fără a reuși, să-i clintească însă din nepăsarea lor. De data asta, oamenii încep a se feri din calea lui, și, după atâta “tândălitură”, îl poreclesc “Popa Tanda”, pentru că umbla mult și fără rost.

După doi ani de încercări zadarnice , părintele constată că i s-au terminat toate resursele de trai, iar casa lui nu arată mai bine ca ale sătenilor.

Disperat, el se roagă lui Dumnezeu să-l lumineze pentru a găsi o modalitate de a scăpa el însuși de sărăcie. Împins de nevoia de a-și hrăni familia, preotul se apucă de lucru: repară casa, îngrădește curtea, cultivă grădina, pune răsaduri în pământ: de ceapă, fasole, morcovi,varză, încât oamenii, privindu-i acum casa și roadele din grădină, își ziceau “Popa e omul dracului” . Ba chiar împletește lese pe care le vinde la târg pe bani buni. Rezultatele nu întârzie să se vadă, situația familiei sale devenind tot mai prosperă. Sătenii văd, se minunează și încet, încet, îi urmează exemplul. Poate că și nouă ne-ar trebui un conducător care să ne dea exemplu bun, care să ne arate că și noi avem grădini de cultivat, și că banii se fac prin muncă, nu prin hoții și înșelăciuni. Multe, multe grădini. Şi să muncești nu e o rușine, iar munca, de orice fel, întotdeauna dă rezultate.

În câțiva ani, satul devine de nerecunoscut, iar gospodăriile oamenilor sunt bine întreținute și înstărite.

Odată cu trecerea anilor, părintele Trandafir are nu numai satisfacția de a trăi în sânul unei familii unite și prospere, de a fi obținut prin comportamentul său respectul și considerația oamenilor, ci și sentimentul datoriei împlinite.

Sper să ne dea și nouă Dumnezeu un lider care să știe să folosească puterea exemplului. Dar, până atunci, poate ar trebui să fim chiar noi, așa cum putem, exemple pentru ceilalți.

 

Comments

  1. Parerea mea ca popa si urmasii lui nu mai locuesc in Romania ,sunt cu totii in America .

  2. Munca il face pe om. Deci omul care nu munceste, nu-i om, ci maimuta : Lenes.
    http://www.descopera.ro/eticheta/lenes

Leave a Reply