June 25, 2017

Archives for January 2012

Cu copiii la salină, la Praid

În urma peripeţiilor din ultima vreme, împreună cu soţul meu, am hotărât să mergem câteva zile cu cei mici la salină.  Asta pentru că se ştie că salinoterapia face minuni, atât la copii, cât şi la adulţi. Organismul devine mai rezistent şi mai imun la viroze. Pe lângă creşterea imunităţii, acest tip de terapie se aplică şi în tratamentul afecţiunilor aparatului respirator. Şi am decis să mergem la Praid, pentru că am auzit că au locuri de joacă pentru copii şi că e frumos. Am sunat înainte cu 2 zile şi am făcut rezervare la Hotel Praid (mi s-a părut cel mai bun, raport calitate – preţ). Şi pot să zic că am fost chiar mulţumită, deci vi-l recomand. Ce ar trebui să ştiţi, dacă mergeţi acolo cu copiii: temperatura […]

Aşteaptă-te la ce-i mai rău

În ultima vreme, am trăit câteva dezamăgiri din partea unor oameni pe care îi apreciam. S-au dovedit a nu fi ceea ce credeam eu că sunt. Soţul meu are o vorbă: “Întotdeauna mă aştept la ce-i mai rău, din partea oricui.” Ei bine, eu sunt exact opusul: mă aştept ca toţi oamenii să fie buni. Şi atunci normal că trăiesc şi multe dezamăgiri. Se mai spune că, dacă nu vrei să fii dezamăgit, să nu ai aşteptări. Sau să nu ai aşteptări prea mari. Că aşteptări trebuie să ai. De exemplu, de la soţ/soţie să nu te înşele, de la angajatul pe care-l plăteşti – să-şi facă datoria etc. Dar să nu ai aşteptări de genul: “soţul meu va veni acasă în fiecare zi cu flori şi cu zâmbetul pe […]

Tu cum îţi alegi prietenii?

Zilele astea, un prieten a vrut să facă o selecţie printre prietenii pe care-i are în listă pe facebook. Şi cum a făcut? Timp de vreo 2 săptămâni, a postat bancuri, poze şi multe altele. Unii au reacţionat, alţii doar au citit. “Simţul umorului este apanajul inteligenţei. În ultima vreme am postat bancuri şi alte cele doar pentru a-mi fi mai uşor să fac o selecţie în listă. Mi-am hotarat limita capacităţii de a fi prieten la 100 de persoane. Ce sa fac? Aşa sunt eu, mai limitat. Cei ce bănuiesc urmarea logică a textului de mai sus, vor proceda cum trebuie, sau nu vor vrea sa procedeze 🙂 Cu cele mai bune gânduri.” Sincer, la început mi s-a părut o copilărie, chiar dacă tipul are peste 40 de ani. […]

Indiferenţa este esenţa lipsei de umanitate – Emil Hossu

“Nu poate fi iubit cineva care nu iubeşte pe nimeni” a spus un om care a iubit şi a fost, este şi va fi iubit. Emil Hossu, un actor de 70 de ani (mie una nu-mi vine să cred că avea atâţia, la cum arăta), a murit fericit şi împlinit, în locul pe care-l iubea cel mai mult: scena teatrului, locul căruia i-a dedicat viaţa (la figurat şi la propriu). A murit împăcat că şi-a făcut datoria de om, dar şi de cetăţean. A murit exact aşa cum şi-a dorit: “fulgerat de Dumnezeu”, fără chinuri. Dar, înainte de a pleca, a lăsat ceva în urma lui, iar asta contează cel mai mult, pentru că prin asta el şi-a asigurat eternitatea. Puţini sunt oamenii care lasă după ei o moştenire, nu […]

Termeni culinari moşteniţi din latină

Un număr considerabil de cuvinte moştenite din latină îl avem  în domeniul culinar, ca nume de băuturi, mâncăruri sau procedee de gătit. Iată şi o listă de tremeni moşteniţi din limba latină: aluat, apă, carne, caş, cârnat, , găină (din latinescul gallina) ,  făină, moare, ospăţ, ou, păsat, piper, pâine, prânz, sare, turtă, untură, zeamă etc. Cuvântul aluat există şi în dialectele sud-dunărene, cu sensul de “pastă obţinută din făină amestecată cu apă, grăsime etc., din care se prepară pâine, prăjituri etc.”, sau cu sensul de cocă. Cuvântul vine din latinescul allevatum, care, la rândul lui provine din latinescul allevatus cu sensul „ridicat, înălţat”, şi care este un derivat al verbului latinesc levare „a ridica”, transmis românei în forma a lua. Marius Sala ne spune că deosebirea de sens se […]

Românii sunt uniţi… în cuget şi-n simţiri

Din păcate, cam aşa stă treaba pe la noi: “fiecare cu p–da mă-sii” şi “să moară capra vecinului”. Grele încercări trebuie să-i cuprindă pe români ca să se unească mai mult decât în cuget şi-n simţiri. Multora le place să se plângă: “pensii mici, salarii mici, viaţă de mizerie…” dar stau cu mâinile în sân şi nu fac nimic. Îşi pupă în fund şeful şi-l bârfesc pe la spate. Puţini au curajul să zică pe faţă ce-i doare şi să ia atitudine. Poate aşa am fost crescuţi de mici. Poate că ni s-a transmis din generaţie în generaţie faptul că trebuie să tăcem când ni se face o nedreptate, că… “bine că nu-i mai rău”. Eu zic: “se poate şi mai bine”. Am văzut asta cu ochii mei. Sigur sunt […]

Nunta la români

Citind articolul lui Groparu, mi-am adus aminte de un clip de pe youtube, care ilustrează perfect cuplul românesc Ion şi Mărie (la nuntă). El şi ea, în hora vieţii. Şi mi-am adus aminte şi de un banc: “Trei femei: o unguroaică, o nemţoaică şi o româncă, bârfind ele de una, de alta, ce porci îs bărbaţii şi cum nu fac ei nimic prin casă, iau o decizie: de mâine nu mai fac de mâncare. Dacă le trebuie, să-şi facă singuri. Se întâlnesc după trei zile. Unguroaica: – Măi fetelor, să ştiţi că a funcţionat În prima zi nu a făcut, dar a doua zi, de foame, a făcut o oală de gulaş. Nemţoaica: – Şi la mine a mers. În prima zi nu a făcut nimic. A doua zi, nimic, […]

Ţi-e ruşine să intri într-un second hand? Mie nu

De mult tot voiam să-mi scriu părerea despre magazinele second hand, care tot apar, ca ciupercile după ploaie. V-aţi întrebat de ce? Vă spun eu: că românii o duc foarte bine şi îşi permit să-şi cumprere numai haine noi şi de calitate. 🙂 În urmă cu câţiva ani, nu intram într-un second hand, nici de se dădeau bomboane gratis. Dar, acum vreun an, m-am întâlnit cu o prietenă, care era la plimbare cu fetiţa. Am rămas surprinsă când am văzut ce haine frumoase avea fiică-sa, şi am rămas gură-cască când mi-a zis că hainele sunt de la second hand. Fiindu-mi prietenă bună, ştiam că nu stau tocmai rău la capitolul bani, aşa căam întrebat-o cum de i-a luat copilului haine la mâna a doua, adică haine care au mai fost […]

Vai, sufletul meu!

de Nicoleta Hoban Ce bine de tine, trupul meu, Stau şi mă-ngrijesc de tine. Dimineaţa când mă scol, te îmbrac, Te netezesc, te piaptăn şi mă mândresc! Ce frumoase haine pun pe trupul meu, Ce mâncăruri gustoase caut eu mereu Şi caut a-ţi fi bine, ţie, trupul meu. Să ai casă unde să stai, Să ai un prieten, să prinzi grai, Să stai, să te relaxezi, Să dormi, să te desfătezi. Doamne! Ce fac pentru tine… Totul, trupule al meu. Dar, vai,  sufletul meu ! Dimineaţa când mă scol, Mă îmbrac, mă netezesc, Mă piaptăn şi mă mândresc Şi mă uit la ceas… – Vai, serviciul meu!!! Ce puţin timp a rămas Sufletul e-ntr-un impas. Oare vine să-mi dea ,,hrană” ?! Sufletul se-ntreabă. Oare vine să ,,mă îmbrace” ? Dară […]

În căutarea sufletului…

Vă povesteam în articolul trecut că în spital am dat şi peste o asistentă şi o infirmieră care nu au acceptat bani. Ei bine, intrând în vorbă cu infirmiera, am aflat că, din când în când mai şi scrie câte ceva. Şi mi-a adus să-i citesc un articol, care mi-a plăcut. Sper să vă placă şi vouă. Doamna infirmieră la pediatrie se numeşte Nicoleta Hoban şi vă pot spune că e un om cu suflet.                                                      ,,Fără inimă, trupul nu poate trăi, Fără suflet, inima nu poate trăi.” (Nicoleta Hoban) O plimbare în parc într-o după-amiază frumoasă de toamnă ne trezeşte tuturor sentimentul de nostalgie, de reverie… În clipe de linişte sufletească, mă plimbam prin parc şi contemplam natura, admiram brazii, copacii şi căderea frunzelor ruginii lipsite de viaţă pe […]