September 23, 2017

Aoleu, cum trece vremea, şi copiii îmi spun nenea

E foarte ciudat cum te poate schimba timpul, fizic, şi cum poţi rămâne la fel pe interior. Îmi aduc aminte că aveam vreo 12 ani şi-mi salutam vecinele cu “sărumâna”, că doar aveau copii mici, iar ele îmi tot spuneau să le salut cu “ceau”, că nu-s aşa bătrâne. Acum le înţeleg perfect. Mor de ciudă când ies din scara blocului, şi puştoaicele de 13 ani îmi spun “sărumâna!”.

Poate pe  unii îi schimbă timpul, îi face mai maturi, dar eu încă nu mă simt “tanti”. Adică, mai ieri colindam discotecile şi umblam aiurea şi deja sunt “mama Alexandrei”, cum mi se spune la grădiniţă. Nu că nu mi-ar place,  dar e puţin ciudat cum s-au întâmplat toate aşa, în viteză.

Poate vi s-a întâmplat şi vouă să staţi şi să vă gândiţi puţin când vă întreabă cineva câţi ani aveţi. Oricum, la cum zboară timpul, parcă mă şi văd bunică. :))

Am văzut acum vreun an un reportaj în care se spunea că fiecare om are vârsta lui, la care se simte bine, şi tot de vârsta aia arată (cred că e un fel de a spune) şi se simte, indiferent de câţi ani ar avea. Şi erau vreo 15 actori, dintre care îmi aduc aminte de Meryl Streep, care spunea că e chiar adevărată chestia. Zicea că ea mereu s-a simţit de vreo 45 de ani. Şi zău că eu tot cam de vârsta asta o am în minte, deşi am văzut filme cu ea şi de când avea vreo 25 de ani sau 62, sau câţi are acum. Şi, apropo de Meryl Streep, aş vrea să vă recomand filmul It s complicated. Mie mi-a plăcut la nebunie. Ţin minte că eram însărcinată în luna a 9-a când l-am văzut la cinema, de am crezut că mi se va rupe apa de la atâta râs.

Cât despre vârstă, eu una mă simt de vreo 22, chiar dacă am 26. Voi?

Comments

  1. Am constatat ca cei mici ii cred ,,mai in varsta” pe cei inalti.
    Cand ne mai zic ,,nene” , sa ne lasam in jos, la ei, sa le zambim si sa le spunem, ,,uite, nu sunt nene, te joci cu mine sau dam noroc sau bate palma…” In acest mod le aratam copilul din noi si… partenerul, (ne transformam, la zambetul lor, din seriosul matur… plin de griji… in prietenul mai mare).

Trackbacks

  1. […] până acum făceam o grămadă de lucruri într-o zi, acum, mă-nvârt de două, trei ori şi trece ziua. Două ore parcă s-au comprimat în jumătate de oră. Dacă tot aşa va trece, azi – mâine […]

Leave a Reply