December 16, 2017

Ignatul şi povestea lui Ignat

Ignatul, îmi spunea bunică-mea, e cu cinci zile înaintea Crăciunului. Atunci se taie porcul.

Și îmi spunea ea o poveste care mie îmi dădea fiori de fiecare dată și despre care ea zicea că e adevărată și că s-a întâmplat pe vremea când oamenii erau mai buni și când Dumnezeu mai obișnuia să umble pe pământ:

“A fost odată un om tare sărac, dar foarte bun la suflet, pe care-l chema Ignat. Și Ignat avea opt copii pe care-i creștea cu greu. Pe lângă asta, nevasta lui era grea.

Într-o zi, chiar înainte de Crăciun, i-a zis lui Ignat nevasta:

– Măi Ignate, ia creițarii pe care i-am adunat și du-te în oraș, la târg și ia-le copiilor niște coji de pâine, să aibă și ei ceva de Crăciun.

Ca să fac o paranteză, mai demult, domnii și boierii mâncau doar miezul de la pâine, iar țăranii mâncau cojile.

Și se pornește Ignat a doua zi, cu noaptea-n cap să meargă la oraș la târg, pe jos, că făcea câteva ceasuri bune până acolo. Și cum mergea el așa somnoros, că acum se mijeau zorile, vede că se apropie ceva de el, venind de pe o potecă alăturată. Când era aproape de el, văzu că era un om cu nouă porci mari și grași. Ajungând lângă el, îl întreabă unde merge.

– Mă duc la târg la oraș, zice Ignat. Să le iau copiilor ceva coji de pâine, să pun pe masa de Crăciun.

– Vai, omule! Te văd așa de amărât de mi s-a făcut milă de tine. Hai să facem un târg! Îți dau eu ție porcii ăștia dacă tu îmi dai ce ai acasă și nu știi că ai.

 – Ce pot eu să am acasă? Numai sărăcie am! Zise Ignat.

-Păi atunci hai să facem târgul! Ține porcii și eu vin  la noapte să-mi dai ce mi-ai promis! Zise omul.

Ignat, fericit, îi mulțumi omului pentru bunătatea lui și porni către casă, nu mai merse să ia pâine.

Apropiindu-se de casă, copiii îl văzură din depărtare și i-au fugit dinainte, strigând bucuroși:

– Tată, tată! Avem acasă ceva ce tu nu știi! Avem un frățior!

Atunci Ignat și-a dat seama de târgul făcut și că omul acela era necuratul în persoană.

Ignat merse și îi povesti nevestei ce a pățit, fiind supărat din cale-afară.

Copiii plângeau de foame, tot cerând pâine. Ignat tăie porcii și îi puse la afumat, făcându-le apoi de mâncare copiilor.

Seara, copiii nu au uitat de pâine și, fiindu-le poftă, îi tot cereau lui Ignat. Acesta, nemaiștiind ce să facă, le zise:

-Dragii tatii, puneți-vă voi la culcare, că eu acum fac foc în cuptor și bag pâinea la copt. Luă o balegă de-afară și o băgă în cuptor, spunându-le că a pus pâinea la copt, pe când se trezesc ei dimineața, în speranța că vor adormi și vor uita de pâine.

Aude apoi bătăi în ușă. Deschide și vede doi bătrânei care l-au rugat să-i lase să doarmă la el peste noapte, că sunt osteniți.

 – O! Eu vă las cu dragă inimă! Dar am opt copii. Azi mi s-a născut al nouălea și e mică camera la noi…

– Nu-i bai! Zise unul. Nouă dă-ne o pătură și dormim pe jos.

Ignat i-a cazat și le-a dat de mâncare celor doi, neștiind că sunt Dumnezeu și Sfântul Petru.

– V-aș da și pâine, zise Ignat. Dar nu am. M-am făcut doar că bag o pâine să vadă copiii, dar am băgat o balegă.

Copiii însă nu a adormit și iar au început să plângă după pâine.

 – Ia du-te și scoate pâinea din cuptor! Zise unul din bătrâni.

 – Dar mai înainte v-am spus că nu e pâine, ci balegă. Le spuse Ignat.

 – Ai încredere! I-a spus Dumnezeu.

Ignat merse cu inima strâmtă și deschise cuptorul. Nu-i veni să-și creadă ochilor: era o pâine mare și frumoasă, și mirosea de-ți lăsa gura apă.

O scoase, o tăie și mâncară toți din ea cu poftă. Atunci Ignat le povesti necăjit ce pățise el de dimineață și cum îl păcăli necuratul.

 – Noi știam de asta. Îi spuse Dumnezeu. El vrea sufletul copilului tău, dar eu am venit aici să te ajut. Numai să faci cum spun eu.

Copiii și nevasta lui Ignat se culcară, iar ei stăteau și așteptau. Se făcuse miezul nopții când auziră de afară o voce strigând:

 – Măi Ignate!

Ignat a fost sfătuit să nu răspundă și să nu cumva să deschidă ușa casei.

 -Măi Ignate! Ignat – nimic.

 – Măi Ignate!  – nimic.

 – Tu ești, socio? (soci – un fel de partener cu care s-a făcut un târg).

 – Io, socio, io! răspunse Ignat, așa cum l-a sfătuit Dumnezeu.

Atunci dracul, simțind prezența lui Dumnezeu, a început să geamă:

 – Hmmm! Mmmm! Măi Ignate! Ce-i unu?

Dumnezeu i-a spus că diavolul îi va pune zece întrebări, iar dacă nu știe să răspundă, îi va lua copilul. Și îi spuse toate răspunsurile.

 – Unu-i o lumină-n casă. Bine stă, bine luminează.

 – Hmmm! Măi Ignate! Ce-i doi?

 – Doi sunt ochii din cap. Bine șăd, bine văd.

 – Ce-i trei?

 – Trei coarne la o furcă. Bine stau și bine lucră.

 – Măi Ignate! Ce-i patru?

 – Patru roți la căruță. Bine merg, bine se-nvîrt.

 – Mmmm! Gemu dracul. Ce-i cinci?

 – Cinci degete la o mână. Bine stau, bine lucră.

 -Ce-i șase?

– Șase țâțe la o vacă. Două stau, patru dau lapte.

 – Hmmmm! Ce-i șapte?

 – Șapte fete la o casă. Mare sărăcie lasă. (fetele trebuie să aibă zestre)

 – Ce-i opt?

 – Opt feciori la o casă, mare bogăție lasă. (băieții aduc noră cu zestre în casă).

 – Mmmm! Ce-i nouă, Ignate?

 – Nouă porci grași, la Ignat pe coș agățați.

 – Hmmmm! Gemu iar dracu. Ce-i zece?

 – Capul lui dracu să sece în zece!

Și auziră atunci un geamăt și o pocnitură.

 – A crăpat diavolul de ciudă. Îi spuse Dumnezeu lui Ignat. De-acum puteți sta liniștiți. Nu vă va mai face nimeni nici un rău.

Dimineață, cei doi își luară rămas-bun și plecară, iar Ignat a rămas cu nouă copii și cu nouă porci, trăind fericit tot restul zilelor lui.”

Leave a Reply