December 16, 2017

Singurul lucru sigur din viaţa asta e moartea

Pe ce altceva putem fi siguri, în afară de moarte? Vă spun eu: pe nimic! Putem fi siguri că persoana de lângă noi nu ne va întoarce spatele într-o zi? Nu! Putem fi siguri pe ce ne va aduce ziua de mâine? Nu! Ne putem baza pe copiii noştri? Nu! Dar că vom muri toţi într-o bună zi, asta e 100% sigur. Nu a existat nici un om care să nu fi dat ortul popii şi să trăiască veşnic (în afară de Sfântul Ilie, pe care Dumnezeu l-a ridicat la cer când încă nu murise).

Soţul meu are o vorbă: “Eu mă aştept la ce-i mai rău de la fiecare om.” Şi aşa cred că ar trebui să ne aşteptăm cu toţii, pentru că aşa e specia asta, te dezamăgeşte când ţi-e lumea mai dragă. Ăsta-i adevărul!

Sunt lucruri despre care lumea de azi evită să discute. Unul dintre ele e tocmai moartea. Dacii se bucurau şi se petreceau când murea cineva şi plângeau când se năştea un copil. Pentru ei era considerată o pedeapsă viaţa aici, pe pământ, iar moartea era o eliberare. Era ceva natural şi firesc, aşa cum ar trebui să o privim şi noi.

Dar ce ne aşteaptă după moarte? Nimeni nu ştie, pentru că nimeni nu s-a întors să ne povestească. Există iad şi rai, aşa cum ne imaginam când eram mici? Iadul cu flăcări, cazane cu smoală şi draci cu coarne şi furcă, iar raiul cu nori pufoşi şi îngeri care cântă la harpă? Habar n-avem! Dar ne e frică de moarte. De ce? Pentru că e ceva necunoscut. Şi tuturor ne e frică de necunoscut.

Bunică-mea avea o vorbă: “Astă lume-i cum o vezi, iar cealaltă-i cum o crezi.”

Comments

  1. O durere de masea, mirosul unei flori, bazaitul unei muste, intepatura unui tantar, curgerea raului spre aval, gustul cartofilor copti in cuptor, internetul si as putea continua, sunt lucrurile sigure care ne inconjoara, la fel ca sentimentele nutrite, emotiile simtite, care sunt la fel de sigure ca faptul ca viata colcaie in fiecare ungher al planetei pe care salasluim.
    Avem o singura problema, noi, muritorii infatuati de misia de stapani, arogata pentru a ne justifica distrugerile produse in jur: n-avem deplin control asupra tuturor lucrurilor; ca urmare respingem si ne declaram invinsi in fata a ceea ce “deducem” ca e vesnic – moartea. As indrazni sa spun ca nu moartea propriuzisa sperie mai mult, cat uitarea.
    Mergand mai departe, pot sa spun ca teama de moarte este a celor vanitosi, a celor ce nu constientizeaza ca au avut un rol de-a lungul vietii lor, sau a celor ce realizeaza ca n-au reusit sa lase ceva in urma, ceva ce sa traiasca mai mult decat o viata de om: o poezie, un cantec, o casa, un pom, un copil, care sa fie realitati sigure pentru alte fiinte din jurul lor.
    🙂
    Cred ca e foarte greu sa stii ca-ti vine sfarsitul, orice ralizari ai avea in viata, dar cred ca te pot mangaia amintiri placute si sentimentul ca ai facut ceva in afara de umbra pamantului.

Leave a Reply