June 28, 2017

Influenţa maghiară asupra bucătăriei româneşti

Majoritatea împrumuturilor maghiare au un caracter regional, cele mai multe aparţinând graiurilor ardeleneşti, în special subdialectului crişean.

În prezent, influenţa maghiară asupra graiurilor româneşti  scade. Nici în domeniul alimentaţiei nu avem foarte multe împrumuturi din limba maghiară.

Cuvântul regional leveşe, „supă” vine de la maghiarul leveş, iar pălincă „ţuică” vine de la pálinka. Românescul paprică „ardei” vine de la maghiarul paprika, care provine, na rândul său, din neogreacă, de la pipéri.

Cuvântul papricaş vine tot din limba maghiară, având directă legătură cu ardeiul (paprika). Papricaşul e o mâncare cu mult ardei, în diferite forme (mai ales sub formă de boia), cu carne de pui, de porc sau  chiar iepure, curcan sau vânat, cu roșii sau smântână.

Gulaş este, de asemenea, un termen împrumutat de la maghiarul gulyas. Acest fel de mancare este cunoscut în toată lumea, ca având origine maghiară. Cuvantul gulyás înseamnă în maghiară „păstor de vite”. Gulya înseamnă cireada de vaci, iar gulyás este cel care se ocupa de cireadă. Mai demult, această mâncare a fost numită carne de gulaş, adică carne care este pregătită de păstorul de vite.  Mai există şi varianta – supă, care se numeşte la maghiari gulyásleves, adică supă de gulaş. Mai este şi renumitul bob gulaş, în care se adaugă facole.

Mai avem şi cuvântul românizat bograci, care vine de la maghiarul bogrács care înseamnă ceaun. Toate mâncarurile care se fac la ceaun se numesc bogrács la maghiari. De exemplu: bogrács gulyás înseamnă gulaş la ceaun.

O altă denumire de origine maghiară este bundas kenner, termen folosit pentru „pâine cu ou”, în Ardeal.

Dacă mai ştiţi voi alte feluri de mâncare sau alte cuvinte maghiare în bucătăria românească, vă rog să mi le spuneţi.

Sursa foto

Comments

  1. fara suparare nu suport bozgorii.sunt iritat in ceea ce priveste aceasta rasa umana.

    • N-avem ce face. Asa ne-a lasat Dumnezeu pe pamant…Mai multe “soiuri” de oameni. 🙂

      • Iasmina 🙂 Nu suntem mai multe soiuri ci mai multe rase. Putem spune ca suntem invingatori in fata altor specii tocmai pentru ca suntem atat de variati, atat de diversi, atat de diferiti.
        Asa cum noi (albii) mirosim a gaina uda pentru cei de alta culoare a pielii, la fel, alta rasa are un miros respingator (sau neobisnuit) pentru noi.
        Specia umana s-a adaptat in cele mai diverse medii si forme sociale, tocmai pentru ca este adaptabila, tocmai pentru ca este o specie flexibila, invingatoare. Atunci cand apare cate un exemplar “uman” care e rigid in atitudine, convingeri, pozitie si exprimare, nu pot sa ma gandesc la altceva decat ca e o varietate pe cale de disparitie.
        Imi adun aminte de o un banc la moda: elefantul, intalnindu-se cu dinozaurul pe varful unui deal: bah, ti-a dat Noe add pe facebook? Dinozaurul zice: nope. Elefantul: nasooool!
        Despre topic… cred ca ar fi mai potrivit sa aflam originea bucatariei maghiare (eu stiu de cea austriaca), apoi sa facem diferenta dintre termeni culinari si retete. Ne-a fost mult mai usor sa copiem/imprumutam/adaptam termeni de la vecinii nostri maghiari, ucrainieni, evrei, polonezi si slovaci, decat de la vecinii vecinilor, nu? 🙂

  2. Gicu, există nişte ghilimele acolo, dacă nu le-ai observat. Cât despre ceea ce spui tu cu privire la bucătărie, normal şi logic că ne-a fost mai uşor, doar am avut contact cu ei de-a lungul timpului, nu? Eu una mă bucur că am preluat o parte din bucătăria maghiară. E foarte gustoasă (chiar dacă nu la fel de sănătoasă 🙂 ).

  3. Le-am vazut draga Iasmina, dar am fost putin “turat” de primul comentariu al prietenului nostru si nici n-am mai stiut unde si cum sa mai fac aluzii :))
    Au ungurii si mancare sanatoasa, doar ca noi am preluat ce-a fost la indemana, iar despre preluari, din cate stiu ar cam trebui sa tinem cont intr-o mai mare masura de populatia evreiasca pe care am avut-o vecina si aproape. Mult “mai vecina” si mult mai aproape.
    Mi-am amintit, totusi, de ceva care poate contribui (intr-un final) subiectului tau: prin zona noastra se spune “ratota” la mancarea din oua batute si prajite in tigaie. Se pune? 🙂

  4. Da. Într-adevăr, specia e una şi naţia e alta… Şi eu, cu “soiurile” tot aluzii făcem. Eu una nu ştiu prea multe despre evrei şi ce am preluat de la ei, dar mi-ar place să ştiu. Am crescut în Banat, într-o zonă cu mai mulţi sârbi.
    Şi mersi pentru “ratotă”. 🙂

  5. Eco,mincarea ungurilor si in ardeal este mai buna si mai sanatoasa decit a romanilor invidiosi,asta este adevarul,iar romanii nu vor sa recunoasca,eu stiu cum este mancarea lor am fost acolo,am avut ocasia nu este frumos sa birfesti de gelosie,,fim sinceri si seriosi,,sanatate buna la toti.annabella.

  6. Chiar daca sunt nascuta in Romania, ma mandresc de originea familiei mele de slovac-neamt- grec.Chiar daca din partea mamei ma trag din slovac si neamt, in casa am gatit mereu unguresc (ardelenesc) si nemtesc. Ma mandresc de originile pe care le port si nu am purtat niciodata rasism ca x este ungur, y este neamt sau z este rrom … Padurea cu uscaciuni este oriunde si sunt dezamagita cat altii ne vad cu alti ochi precum am fii niste animale sau cine mai stie cum.

  7. Stilurilu,nonesistono bozgorii,credo che non sai cosa parli,solo le bestie possono parlare cosi in questa maniera,meglio vai a cacar,

Trackbacks

  1. […] După cuvintele moştenite din latină, şi după influenţa romană, turcă, germană, franceză, maghiară şi grecească şi chiar italiană sau englezească, iată că există şi cea […]

Leave a Reply