June 28, 2017

Bunuri sufleteşti

Lucian Blaga, în poezia “Trei feţe” spune:

Copilul râde:
“Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul”.
Tânărul cântă:
“Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea”.
Bătrânul tace:
“Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea”.

În mod normal, chiar aşa ar trebui să fie. Însă, din păcate, puţini bătrâni ajung la îţelepciune.

Sunt oameni care trec prin viaţă ca gâsca prin apă, de nimic nu se prinde de ei, dar nici ei nu se prind de nimic. Trăiesc doar ca să facă umbră pământului (degeaba) şi nu lasă în urma lor nimic. Ba mai mult, cât pot ei, îi mai trag şi pe alţii în jos. Că altul de ce să se bage în faţă, dacă el nu e în stare?

Eu zic că cel mai important în viaţă e să nu o fi trăit degeaba. Să nu te intereseze să aduni bunuri materiale, ci sufleteşti. Şi comorile sufleteşti adunate de tine să le dai mai departe celor ce vin după tine, aşa cum şi noi am primit înţelepciunea străbunilor noştri.

 Trebuie să-i învăţăm pe cei mici să ştie să aprecieze doar oamenii adevăraţi şi să-i ajute şi pe ceilalţi să-şi deschidă ochii (dacă au cu cine). Lumea asta depinde de noi, de fiecare în parte. Noi trebuie să ne facem datoria de a ne creşte copiii într-un mod ok şi de a-i învăţa valorile reale. Că lumea asta e plină-ochi de false valori care sclipesc la suprafaţă, dar sunt putrede pe dinăuntru.

Noi trebuie să le fim exemplul de om în adevăratul sens şi să le arătăm cum arată şi ceilalţi, mai puţin oameni. Trebuie să-i învăţăm de mici cum să-şi aleagă prietenii şi persoanele care să-i înconjoare şi trebuie să-i învăţăm cum să-şi aleagă liderii.

Leave a Reply