December 16, 2017

Archives for December 2011

Când îţi vine să-ţi bagi piciorul

Poate că faptul că e sfârşit de an şi conştientizez asta m-a făcut să fiu scârbită de tot şi de toate. Acum, tot ce aş vrea ar fi să dispar, pur şi simplu şi să nu mai ştiu nimic… Şi să mă lase toţi naibii în pace, dacă tot nu mă înţeleg. Pur şi simplu m-am săturat. M-am săturat de gălăgie, de oameni răi, de oameni proşti, de nesimţiţi, neserioşi şi de egoişti. Că parcă tot de-ăştia am avut parte să dau în ultima vreme. Sunt prea obosită să mai am răbdare să fac orice. Aş vrea doar să pot dormi. Mult şi bine. Dar nici să dorm nu pot, nici dacă am ocazia. Probabil puţină lume mă înţelege acum. Dar ştiu că orice mamă care practică “meseria” asta non-stop, […]

De unde atâta superficialitate?

Noi, românii (şi nu numai) ne-am obişnuit în ultimii 15-20 de ani cu superficialitatea, ca şi cu spălatul pe dinţi dimineaţa. Suntem superficiali, de la elevi la pensionari. Şi ce e mai grav e că deja, a fi superficial a ajuns să fie ceva normal. Eşti tocilar dacă înveţi, eşti fraier dacă nu copiezi la examene, eşti prost dacă pui suflet în munca pe care o faci şi eşti pămpălău dacă nu-ţi înşeli nevasta. Asta a ajuns societatea în care trăim: te îndeamnă să le fuşăreşti pe toate, şi cică, dacă eşti aşa, eşti descurcăreţ. Eram în aeroport astă-vară, şi tipa de lângă noi se lăuda celei de lângă, în gura mare, ce loc de muncă bun şi-a găsit ea. Toată ziua stă şi doar se face că lucrează, când, […]

Ce vă propuneţi pentru 2012?

Se apropie Revelionul, momentul în care conştientizăm, pe lângă altele, că timpul trece şi nu se mai întoarce, oricât ne-am strădui. De obicei, oamenii îşi fac anumite planuri pentru anul care vine. Poate că aşa ne este mai uşor să ne organizăm viaţa, cine ştie. Până acum, orice mi-am propus sau mi-am dorit să fac în anul ce urma, am făcut, cum am putut (nu întotdeauna am atins punctual maxim). De exemplu, anul trecut de Revelion, mi-am propus să termin masteratul. Era destul de dificil, cu doi copii, dar am reuşit. Anul ăsta de Revelion îmi propun ca în 2012  să mă titularizez în învăţământ, să-mi cresc copiii cât se poate de bine şi să scriu zilnic pe blog, să vă împărtăşesc din experienţa mea de viaţă, în speranţa că […]

Aoleu, cum trece vremea, şi copiii îmi spun nenea

E foarte ciudat cum te poate schimba timpul, fizic, şi cum poţi rămâne la fel pe interior. Îmi aduc aminte că aveam vreo 12 ani şi-mi salutam vecinele cu “sărumâna”, că doar aveau copii mici, iar ele îmi tot spuneau să le salut cu “ceau”, că nu-s aşa bătrâne. Acum le înţeleg perfect. Mor de ciudă când ies din scara blocului, şi puştoaicele de 13 ani îmi spun “sărumâna!”. Poate pe  unii îi schimbă timpul, îi face mai maturi, dar eu încă nu mă simt “tanti”. Adică, mai ieri colindam discotecile şi umblam aiurea şi deja sunt “mama Alexandrei”, cum mi se spune la grădiniţă. Nu că nu mi-ar place,  dar e puţin ciudat cum s-au întâmplat toate aşa, în viteză. Poate vi s-a întâmplat şi vouă să staţi şi […]

Copiii și moștenirea

Deja e a treia zi de Crăciun, adică e ca și cum ar fi trecut deja… Imediat e Revelionul și… a mai trecut un an. Când ai copii, parcă nu-ți pare  așa de rău că trece timpul atât de repede, că îi vezi cum cresc și aștepți să se facă tot mai mari. Dar cred că ar fi fost destul de nasol să nu-i am și să văd ce repede trec toate, și să treacă fără rost. Mai văd prin filme cum e când cresc destul de mari și își iau zborul… Cred că va fi destul de ciudat să te trezești singur/ă, doar cu soțul/soția. Se spune că atunci începe, de fapt a doua tinerețe, că nu mai ai responsabilități și atâtea griji. Sunt unii care susțin sus și […]

Diferența dintre Crăciun și Paște

Prima dată când am văzut filmulețele în care românii habar n-au care e diferența dintre Crăciun și Paște, am zis că sigur e regizat, ca să-și mai facă audiență. Dar acum chiar cred că e pe bune. Sunt o grămadă care nu știu că de Crăciun sărbătorim Nașterea Domnului, iar de Paște, Învierea Lui. Dar culmea e că oamenii ăștia merg la Biserică în fiecare Duminică și pretind că sunt credincioși. Dar cică nu au fost foarte atenți la slujbe. WTF? Foarte tare e că majoritatea știu ce se mănâncă: la Paște mâncăm miel, iar la Crăciun, porc. Dar, noah, ce să zic, bine că avem în an două ocazii să ne ghiftuim bine și să nu lucrăm, nu? :))    

Crăciunul unei mame

Îmi aduc aminte cât de mult așteptam Crăciunul când eram copil și că îl trăiam la maxim. Crescând la sat, mergeam la colindat și nu simțeam deloc frigul de afară. Acum, nu știu dacă numai mie mi se întâmplă, dar parcă oboseala de dinaintea sărbătorilor nu mă mai lasă să mă bucur de aproape nimic. Când eram mică nu-mi dădeam seama câtă muncă e în spatele unei mese de Crăciun. La noi, la români este obiceiul (chiar prost, aș putea spune) să facem zece feluri de mâncare la sărbători, uitând să ne mai bucurăm și de altceva, în afară de mâncare. Da, și mâncarea e importantă, dar nu trebuie ca totul să se învârtă în jurul ei. Eu una, anul ăsta am învățat din greșelile mele. Mi-am propus să fac […]

Influenţa turcă în bucătăria românească

În domeniul alimentaţiei, avem din limba turcă cuvintele: cafea, caimac, caşcaval, ciulama, ciorbă, ghiveci, iahnie, iaurt, musaca, pastramă, pilaf, rachiu, sarma, telemea, trufanda, tutun, afion, revac, salep. Al. Rosetti ne spune şi denumirile unor vase de bucătărie precum: cazan, farfurie, tavă, tingire. Într-un articol din Almanahul literar gastronomic, se vorbeşte despre termenul chiftea. În dicţionarele generale, chiftea (care provine din turcă: köfte) nu apare decât cu sensul “preparat culinar de formă rotundă sau ovală făcut din carne tocată şi prăjită în grăsime” (DEX). Eraclie Sterian ne spune o scurtă istorioară a chiftelei. Prin secolul al XVI – lea, ca şi acum, se găseau mulţi câini hoinari pe străzi. Românul, de obicei în cazuri de acest fel, apela la “spiţerul” din colţul străzii, adică farmacistul, care, de regulă era neamţ. Acesta […]

Bradul de Crăciun

Cred că tuturor ne plac sărbătorile de iarnă, cu tot ce înseamnă ele. În primul rând, dincolo de bucuria împodobirii bradului și de așteptarea lui Moș Crăciun, nu trebuie să uităm adevărata semnificație a celei mai iubite sărbători: Nașterea lui Isus. Practic, noi îi sărbătorim ziua de naștere. Și, în loc să-i oferim noi cadouri, așteptăm să primim. Și fiică-mea, de ziua lui taică-său, l-a întrebat: “Wow! E ziua ta? Și ce-mi cumperi de ziua ta?” Eu cred că cel mai frumos cadou pentru Isus ar fi să fim mai buni, mai răbdători și mai deschiși la minte și la inimă. Dar nu despre asta voiam să vorbesc, ci despre bucuria de a împodobi bradul de Crăciun. Când eram mică, îmi plăcea la nebunie mirosul de brad combinat cu cel […]

Echilibrul vieții

De multe ori avem impresia că nouă nu ni se pot întâmpla lucruri rele. Iar când ni se întâmplă, totuși, iarăși avem impresia că numai noi avem parte de așa ceva. Ei bine, viața asta e plină de surprize: mai mult sau mai puțin plăcute. Și întotdeauna când ni se întâmplă ceva rău, va veni și ceva frumos în viața noastră și va compensa răul. Ăsta e echilibrul vieții. Totuși, dacă viața asta nu e numai lapte și miere, asta nu înseamnă că nu putem fi fericiți. Fericirea stă în noi, în fiecare. Trebuie doar să o eliberăm, nu să o ținem prizonieră. Și fericirea noastră nu e nici la persoana iubită, nici la dușmani, nici la neamuri. Ea nu trebuie să depindă de nimeni și de nimic. Tot ce […]