June 28, 2017

Legume, fructe şi cereale consumate de strămoşii noştri, dacii

M-am gândit să abordez acest subiect, deoarece în ultimii ani, la noi se pune prea mare bază pe cartof şi, de multe ori uităm că mai există şi alte legume mult mai sănătoase şi în acelaşi timp gustoase.

Cel mai mult pe vremea dacilor se consuma lintea,  sub formă de fiertură împreună cu alte cereale sau legume (întreagă sau zdrobită), posibil şi carne, grăsimi (animale sau vegetale) şi produse lactate sau sub formă de supă.

Lintea (denumită ştiinţific Lens culinaris) este o plantă anuală leguminoasă, scundă, păroasă, cu frunzele paripenat-compuse ale cărei seminţe sunt comestibile. Etimologic, numele acestei plante înseamnă lentilă şi provine din latinescul lens, datorită formei bombate şi circulare a seminţelor. Mazărea, fasolea şi năutul erau destul de rare.

            Usturoiul, care era păstrat împletit ca o funie. Diferite scrieri sanscrite fac referire la el, numele său însemnând „ucigaşul de monştri”. În Europa Centrală şi de Est se credea că usturoiul ține departe demonii, vârcolacii şi vampirii. 

                 O altă plantă pe care o consumau era spanacul, care, etimologic, vine din neogreacă: spanák. Mai consumau şi loboda, a cărei denumiri “orache”, întâlnită în limba engleză şi “arroche” din limba franceza sunt derivate din latinescul “aurum” (care înseamna “aur”), din cauza seminţelor lor care, în amestec cu vinul, ar fi vindecat boala cunoscuta sub numele de gălbinare.
Spre deosebire de cereale, care se puteau conserva foarte uşor, legumele erau consumate doar în sezoanele când se culegeau sau conservate prin diverse procedee: uscarea la soare, saramură,etc.
Ca fructe, ei consumau strugurii, care erau folosţi şi pentru obţinerea vinului, şi mărul, care putea fi consumat crud sau transformat prin fermentare în băutură. Se poate presupune şi consumul fructelor de pădure: fragi, zmeură, afine, mure etc.

Meiul este cereala cea mai des întâlnită în aşezările dacice. Cuvântul mei (Panicum miliaceum) vine de la latinescul milium.
Grâul este a doua cereală ca importanţă în siturile dacice. Cuvântul grâu vine de la latinescul granum. Grâul a constituit baza alimentaţiei pentru majoritatea popoarelor Europei şi putea fi gătit fie fiert sub formă de terci, fie măcinat şi utilizat la producerea unor lipii sau chiar a pâinii dospite. Grâul fiert se mânca la mesele îmbelşugate de la înmormântări şi care a devenit renumita colivă.  La început, coliva a servită ca hrană, iar mai apoi la pomenirea mortilor, după modele şi tradiţii care existau deja în lumea pagână a timpului. Coliva, făcută din grau fiert, îndulcită cu miere sau cu zahăr, închipuie însuşi trupul mortului, deoarece hrana principala a trupului omenesc este grâul.

Se mai consumau secara, orzul şi ovăzul .

Leave a Reply