June 28, 2017

Ce e bunul-simţ

Dante spunea că bunul-simţ este o viziune practică şi realistă asupra lucrurilor. Cred că asta e cea mai corectă definiţie pentru rarul şi preţiosul bun-simţ care multora le lipseşte cu desăvârşire şi nici măcar nu vor să audă de el.

Eu una consider că un om fără bun – simţ nu poate fi un om înţelept şi că înţelepciunea merge mână-n mână cu bunul-simţ. În ultima vreme am avut parte să cunosc tot mai mulţi oameni care nu au pic de bun-simţ şi mi-am dat seama că unor astfel de oameni trebuie să li se deschidă ochii cu biciul sau uneori cu parul. Un om care e total lipsit de bun-simţ face umbră pământului degeaba şi, dacă am spus mai sus că înţelepciunea e legată de bunul-simţ, atunci pot spune că o persoană fără bun-simţ e şi lipsită de inteligenţă, ca să nu spun mai rău.

Acum că am stabilit că nesimţirea merge mână-n mână cu prostia şi cu răutatea (nu am nimic cu proştii, pentru că oricine are un dram de prostie, ci doar cu proştii care sunt ai naibii de răi) , aş vrea să spun câte ceva şi despre capacitatea de a aprecia oamenii la adevărata lor valoare.

Eu recunosc că uneori mai greşesc în ceea ce priveşte aprecierea unui om, lăsându-mă dusă de val şi de aparenţe când vine vorba de a observa ce fel de persoană e cel de lângă mine. Însă trebuie să fim foarte atenţi cui îi acordăm încrederea şi prietenia noastră.  La unii oameni e de ajuns să te uiţi şi să schimbi două vorbe şi îţi dai seama imediat de caracterul lor, însă alţii se ascund atât de bine, încât deseori te laşi înşelat. Poate că eu nu am destulă experienţă în a observa oamenii, dar cunosc persoane care, după 5 minute de conversaţie cu cineva, ştiu ce fel de om e.

Bunică-mea avea o vorbă: “Până nu mânci un sac de sare cu un om, nu poţi să spui că îl cunoşti. Şi chiar şi dup-aia pot apărea surprize.” Şi vă daţi seama cât trebuie să stai cu cineva până ajungi să consumi un sac de sare. 🙂

Comments

  1. Iasmina era o vorba din batrani ca “bunul simt nu creste in pom” totusi vreau sa intelegi si sa ma aprobi cand spun ca exista cazuri in care bunul simt iese din ecuatie.nu poti sa fi simtit langa un om care nu te respecta.nu poti avea bun simt fata de impertinenta intentionata a unora si nu poti avea bun simt intr-o tara in care inclusiv presedintele nu are bun simt 🙂 cu alte cuvinte ar trebui o tara a bunului simt unde sa migreze toate persoanele cu bun simt 🙂 si vreau sa mai spun ceva :
    Prost nu e ala care nu stie dar intreaba , prost este cel ce nu vrea sa stie.

  2. @StiluRilu: Foarte bine ai zis şi te aprob în totalitate. S-a văzut în 2009 cât de mare e România bunului – simţ…
    Iar la capitolul prostie, pot să spun doar că ai dreptate din nou. 🙂

  3. daca te referi la Romania bunului simt din campania electorala a lui Crin Antonescu =)) :)) wow super tare deci crede-ma un slogan mai homosexual decat asta nu am auzit never ever :))))

  4. Eu uneori ajung să enumăr bunul-simț la capitolul defecte, pentru că de multe ori cei cu bun-simț pică de fraieri, dar am de gând să scriu un articol despre asta.

  5. Cristina vreau sa-ti spun ca din pacate exista si fraieri desi nu asta este termenul potrivit.as defini pe unii fraieri mai degraba, lenti, fara prea multa carte insa as spune ca sunt oameni simpli.vezi tu poti sa ai bun simt, dar nu pici de fraier.fraier este cel ce te crede fraier pentru ca daca ar fi dat de cineva mai pregatit decat el cu siguranta el era fraierul.cred ca ai inteles ideea iar in concluzie spun asa :
    oamenii curati, simpli, cu bun simt, inocenti sunt oameni pe care ar trebui sa-i ocrotesti.e simplu sa-i batjocoresti dar as intreba : de ce ? ce castigi ?

Leave a Reply