December 14, 2017

Immortals – Nemuritorii: prea tare

De când am văzut că a apărut la cinema, am fost sigură că e un film bun, având aceiaşi producători ca şi filmul 3oo.  Între timp, am tot auzit păreri cum că “Immortals sucks”, că e un film slăbuţ şi plictisitor etc.

Am reuşit să-l văd abia aseră, 3D şi tot ce pot să spun e: prea tare! Un film care te ţine cu sufletul la gură, care te trimite în ţinutul legendelor şi care transmite înţelepciune, ceea ce eu consider că e cel mai important la un film.

Nu mă pun acum să vă înşir povestea filmului, ci pot să vă spun doar cu ce am rămas după ce l-am văzut. Ideea principală e un citat din Socrate, care spune: “Toate sufletele sunt nemuritoare, însă sufletele celor drepţi sunt nemuritoare şi divine.”  Şi o altă idee era: “nu carnea rămâne nemuritoare, ci faptele”. Prin faptele pe care le săvârşim în viaţa pe care o trăim aici, putem deveni nemuritori, trăind mereu prin ceea ce lăsăm în urma noastră. Iar dacă ne trăim viaţa într-un mod corect, fiind cinstiţi şi urmând regulile pe care le ştim cu toţii, atunci putem ajunge la fericirea supremă. Şi orice abatere şi orice greşeală sau faptă rea se plăteşte, în primul rând aici, pe Pământ.

Mi-a spus cineva că a citit o povestioară cum că un bunic încerca să-i explice nepoţelului diferenţa dintre bine şi rău. Acesta îi spunea să-şi imagineze că în fiecare dintre noi stau doi lupi flămânzi: unul e bun, iar celălalt e rău. Prin tot ceea ce facem noi, îi hrănim zilnic. Făcând fapte bune şi fiind corecţi, hrănim lupul bun, iar fiind răi şi făcând doar rău, îl hrănim pe celălalt. Cu cât e hrănit mai mult, cu atât acel lup devine mai puternic şi mai mare, iar celălalt tot mai slab. Eu tare aş vrea ca lupul rău care stă în mine să moară de foame. :))

Voi ce alegeţi? Cui îi daţi de mâncare?

Sursa foto

Leave a Reply