December 14, 2017

Unii oameni

Am cunoscut până acum mulţi oameni, din toate păturile sociale şi cu toate tipurile de caracter. Şi am ajuns la concluzia că nu contează categoria socială din care un om face parte. Banul sau statutul social nu te face nici mai bun, nici mai rău. Fiecare are un tip de om pe care nu suportă să-l aibă în preajmă, din caua unor defecte pe care nu le poate accepta la cineva. Unii putem să trecem cu vederea anumite defecte ale unui om şi să ni-l facem prieten, iar alţii nu pot accepta acelaşi om, pentru că nu-i suportă defectele respective.

Iată, de exemplu, ce-mi provoacă mie silă la cineva:

  • lenea, cu tot ce presupune. În ultima vreme mi-am dat seama că, de obicei, oamenii leneşi se mai şi laudă cât de harnici sunt ei. Iar când e vorba de muncă, se plâng că-i doare ba una, ba alta, se enervează când lucrează orice şi spun despre toţi că sunt puturoşi şi că pe ei nimeni nu-i ajută.
  • plânsul de milă. Unii îşi plâng de milă într-una: cât de greu le e lor în viaţă, cât au suferit ei din cauza cuiva care “i-a distrus viaţa”, cât de bine i-ar fi fost dacă, etc
  • invidia pe ceilalţi. Dacă el nu e capabil să facă nimic, îi e ciudă că altul face şi e fericit.
  • zgârcenia. Nu suport oamenii zgârciţi. Şi, de obicei sunt zgârciţi tot cei care au. Iar dacă văd că altul îşi cheltuie banii pentru a se simţi bine, spun despre el că e cheltuitor şi că o să ajungă vai de el, că nu are grijă de bani. De parcă ei merg pe lumea cealaltă cu tot ce agonisesc aici. Dar, din moment ce el nu se simte bine, tu de ce să fii fericit? Şi, pe deasupra, toţi  zgârie-brânză mai sunt şi lacomi, şi ar trage şi pielea de pe tine, dacă ar putea. Apropo de lăcomie, îmi poovestea bunică-mea o povestioară cu Nastratin Hogea care, ajuns la bătrâneţe, le-a spus copiilor şi nepoţilor că, cine-l va îngriji mai bine, aceluia-i va da tot ce are în cufărul lui mare. Toţi au sărit atunci, care mai de care. Şi nepoţii care nu-l mai vizitaseră de ani buni veneau acum şi-i aduceau de mâncare pe alese, în fiecare zi. La moartea lui, s-au adunat toţi, certându-se la cuţite pentru cufărul lui Nastratin. Dar când l-au deschis, au aflat că era plin cu bolovani şi că Nastratin şi-a dat toţi banii nevoiaşilor, cu ani buni în urmă şi a trăit bine din lăcomia lor. Şi mai îmi spunea bunică-mea că întotdeauna, cel care râvneşte întruna e sărac, iar cel care nu râvneşte niciodată e bogat.
  • minciuna. Nu aş putea fi niciodată prietenă cu un om mincinos. De ce? Simplu: pentru că nu aş putea avea încredere în el niciodată.
  • neseriozitatea

Dar, totuşi, aş putea trece peste toate aceste defecte, dacă nu ar fi însoţite de răutate.

Voi ce defecte nu suportaţi la oameni?

 Sursa foto

Comments

  1. Singurul defect la care nu mă pot adapta e prostia.

  2. Ignoranta. Mai ales la adolescenti si “noua generatie” care vine dupa noi… Orice! Atitudine fata de munca, fata de respect, fata de valori morale/sociale, fata de scrierea corecta a cuvintelor, fata de muzica, fata de calitate..

    Ma omoara psihic cand aud “Da’ e la moda”…

Leave a Reply