September 25, 2017

Vinul şi eticheta sa – partea a III-a

În partea I şi partea a II-a  am  enumerat indicaţiile obligatorii de pe etichiea unei sticle de vin.

Potrivit aceloraşi legi, indicațiile facultative folosite la etichetare sunt următoarele:

1.marca de comerț, cu condiția ca ea să nu creeze confuzii cu denumirea de origine controlată, cu indicația de proveniență geografică sau cu denumirea soiului ce poate fi atribuită vinului.

2. denumirea exploatației viticole, a domeniului, numai în cazul vinurilor de calitate provenite în exclusivitate din exploatația indicată, cu condiția de a nu se folosi denumiri care să creeze confuzii;

3.culoarea vinului  roșu, rozé sau alb;

4.anul de recoltă, care se specifică în cazul vinurilor cu denumire de origine controlată sau al celor de calitate superioară, cu condiția ca vinul să provină, în proporție de cel puțin 85% din recolta anului indicat;

5. vechimea vinului, fiind posibilă utilizarea termenului “vin vechi”, pentru vinurile îmbuteliate după o maturare de cel puțin trei ani, în cazul vinurilor roșii, și de cel puțin doi ani, în cazul vinurilor albe.

În funcție de gradul de vechime optimă pentru consum, vinurile pot fi clasificate în:

vinuri noi, îmbuteliate în anul în care au fost culeși strugurii

-vinuri de consum larg, care se beau abia în primăvara următoare recoltării strugurilor;

vinuri cu vechime scurtă, scoase pe piață în toamna de după recoltarea strugurilor și care trebuie consumate în 1, 2 ani

vinuri cu vechime medie. Acestea sunt comercializate după 1 – 2 ani de vechime;

vinuri cu vechime îndelungată, care ajung la calități optime atunci când au o vechime de peste doi ani.

6.numele/ denumirea persoanei/ persoanelor fizice sau juridice care au participat la procesul de elaborare, îmbuteliere sau comercializare a produselor;

7.codul de bare;

8.alte mențiuni care amplifică informația asupra calității vinurilor sau condițiile speciale de producere și îmbuteliere, după cum urmează:

a. îmbuteliat la producător, la origine, pentru vinurile de calitate obținute din recolta proprie și îmbuteliate în unitatea, domeniul sau exploatația în care au fost produse;

b.îmbuteliere specială, pentru vinurile îmbuteliate în legătură cu un eveniment deosebit sau într-un scop special;

c. vin de vinotecă, pentru vinurile de calitate deosebită, cu buchet format în sticlă, învechite în vinotecă și reprezentând loturi mai restrânse, constituite în butelii, eventual numerotate, la punerea în consum;

d. vin medaliat, pentru vinurile medaliate la concursuri naționale sau internașâționale, caz în care se menționează medalia primită, concursul la care a participat vinul și anul participării;

e. soi pur, pentru vinurile foarte tipice, care provin în proporție de 100% din soiul menționat;

f. vin din butoaie alese, produse în cantități limitate, sub responsabilitatea deosebită a unui specialist de renume, care își înscrie numele pe etichetă;

g. comoara pivniței, pentru vinurile obținute în ani deosebit de favorabili, ajunse la apogeul calității lor;

h. rezervă, pentru vinurile păstrate în recipiente, cel puțin doi ani, și învechite în sticle cel puțin trei luni;

i. vin tânăr, pentru cel pus în consum până la finele anului în care a fost obținut;

j. vin nou, pentru vinurile comercializate în anul următor celui în care au fost elaborate;

k. vin maturat în barrique-uri, pentru vinurile păstrate în vase noi de lemn de stejar;

l. istoria vinului sau a firmei producătoare;

m. condițiile natulale ale arealului de producere, tehnici de cultură speciale, de cules și de elaboraere a vinurilor;

n. recomandări privind consumarea vinului: temperatură, asociere și mâncăruri, etc.;

o. unele mențiuni suplimentare referitoare la însușiri senzoriale, date analitice, altele decât tăria alcoolică, indicații complementare asupra provenienței, reprezentări grafice.

Sursa foto

Leave a Reply