December 16, 2017

Răspunde-i copilului la întrebări!

Îmi aduc aminte de când eram de vreo 8 ani că am citit într-un film cuvântul “complot” şi l-am întrebat pe taică-meu ce înseamnă. Mi-a răspuns că e atunci când doi sau mai mulţi oameni plănuiesc ceva în secret împotriva altui om. Şi mi-au rămas în minte vorbele şi acum, şi ştiu că, înainte de a-mi da un răspuns, eu mă gândeam la compot. Şi aşa rămânea, dacă nu-mi răspundea.

Ce vreau eu să spun e că trebuie să-i răspundem copilului la orice întrebare are, indiferent de vârsta lui, şi să o facem corect, să nu-i dăm răspunsuri eronate sau “fuşărite”. Răspunsul la fiecare întrebare a copilului se va întipări în mintea lui pe viaţă, pentru că el e avid de informaţie. Mintea lui e ca un burete uscat.

Viitorul copilului depinde foarte mult de copilărie şi de educaţia de acasă. Până pe la 7 ani, el îşi formează o bază de informaţii. Restul e doar completare. Nu degeaba se spune despre un needucat sau un nesimţit că nu are cei 7 ani de acasă. Acum copilul învaţă şi ce este bine şi rău. Tot de la părinţi. Şi când i se spune că nu-i voie, trebuie să i se spună clar şi de ce nu-i voie. Mai sunt părinţi care-i strigă copilului: “Nu-i voie!” şi-i mai şi trag una peste mână sau peste fund. E cea mai mare greşeală! În mintea copilului, părintele apare atunci ca un inamic, nu ca un prieten care-i vrea binele.

Un exemplu e când mergi cu copilul la magazin şi el ţipă că vrea ceva de pe raft. Nu-i spui doar că nu se poate, ci îi explici şi de ce nu se poate, de 100 de ori, dacă e nevoie, şi pe un ton calm. Şi o strategie pe care am citit-o într-o revistă e că trebiue să pari a fi un aliat al copilului, să suferi alături de el când îi explici că nu se poate, sau să-i povesteşti că şi tu, când erai copil, ţi-ai dorit, dar părinţii nu ţi-au luat, şi să-i explici motivele.

Aşa că, chiar dacă de multe ori sunt extrem de enervanţi cu întrebările lor care, de multe ori se repetă la nesfârşit, trebuie să avem răbdare “de fier” şi să le  răspundem de fiecare dată (vezi reclama cu fluturele, de la Cosmote :))  ). Asta face parte din datoria noastră de părinte, şi are aceeaşi importanţă ca şi a-i da de mâncare.

Comments

  1. Heh :)) eu la 4 ani jumatate, citind dintr-un ziar, vad ceva dubios taaaare! Si o trag pe mama de maneca:
    -Mami mami mami!
    -Daa?
    -Mami, ce e aia…(si mai arunc o privire atenta la cuvant)…homo…secsual?
    -O.O ! WHAT?!

    N-am primit raspuns decat ca “e o chestie pentru oameni mari”
    -…abia astept sa cresc mare!!

  2. Copilul de 10 ani:
    -Tata, ce-i aia “pompa”?
    -Pompa, dragu’ tatii, este o masinarie alimentata cu benzina sau curent, deci are motor, cu care de obicei se scoate apa sau aer dintr-o parte si se “pompeaza”, se trimite in alta parte… dar de ce intrebi?
    -Pai, scrie in cartea de istorie ca Mihai Viteazul a intrat in Alba Iulia cu mare pompa.

  3. Agnes Rata says:

    Am o nepotica in varsta de 4 ani… Credeam ca sunt basme povestile cu “de ce?”, dar se pare ca nu… Deci trebuie sa ai rabdare de fier si minte brici sa poti sa ii raspunzi copilului la toate intrebarile pe care el ti le pune sa te mai si astepti la faze de genul: http://www.youtube.com/watch?v=pBNr31AJ8qk…Ce faci cand patesti asa ceva?

Leave a Reply