September 25, 2017

Avortul – dreptul femeii la crimă

Avortul, după mine, este o crimă şi ar trebui interzis. E totuna că-ţi omori copilul înainte sau după ce l-ai născut. Ieri am citit pe facebook un post în care era descrisă discuţia dintre o femeie care merge să facă avort şi medicul ginecolog. Nu mai găsesc post-ul, aşa că am să vă scriu ce-mi aduc aminte:

“-Am venit să fac un avort, deoarece am rămas însărcinată, iar copilul meu nu are nici măcar un an. Nu cred că mă voi descurca cu doi copii aşa mici. Dar sper că nu voi rămâne cu urmări. E primul meu avort.

– Îţi dau eu o altă soluţie! zise medicul. Şi astfel, nu mă voi atinge de corpul tău şi nu va fi necesar să faci chiuretaj.

– Da? Şi care ar fi? Spuse femeia bucuroasă.

– Hai să ucidem copilul pe care îl ai deja. Astfel, corpul tău va fi în siguranţă şi vei rămâne tot cu un copil, aşa cum îţi doreşti. E totuna că-l ucidem pe ăsta din burtă – priveşte cum îi bate inimioara – sau pe cel de acasă. Ce zici?

– Vă mulţumesc că mi-aţi deschis ochii. Nu vreau să fiu o criminală. Voi păstra sarcina şi nu mă voi mai gândi niciodată la avort.”

Ei bine, ce ziceţi? Ce bine ar fi dacă femeile ar fi conştiente de crima lor! Sau măcar dacă medicii le-ar deschide ochii…

Comments

  1. speram sa nu mai aud despre avort, pentru ca femeile care fac avorturi din motivele expuse mai sus (orice intrerupere de sarcina e avort, sa fim bine intelesi) considera ca e o nimica toata.pacat ca multe au cu zecile…..de crime comise

  2. Alexandra C. says:

    E trist dar totusi adevarat…! Am 21 de ani si am si eu un copil(in ianuarie face 3 anisori),eram in clasa a 12-a cand mi-am dat seama ca sunt insarcinata..primul gand care mi-a venit atunci in minte a fost sa fac avort! Ma gandeam ca ce o sa spuna ceilalti,parintii,rudele,colegii… Si totusi nu am gasit nici taria nici curajul sa fac acest pas,m-am tot gandit cum sa fac si mi-am zis:”Doamne cum voi mai trai eu dupa aceea? Cum ma voi impaca cu gandul ca primul copil mi l-am aruncat??!” Si l-am pastrat,am nascut si mi-am continuat scoala sa pot sa imi dau bacul. Dar azi pot zice la oricine si cu voce tare ca sunt mandra si nu imi e rusine cu copilul pe care il am,e cea mai mare bucurie din viata mea!! De aceea femei care faceti avort ganditi-va de mai multe ori inainte de a face acest pas. Ganditi-va ca ce purtam in interiorul nostru e parte din noi si sange din sangele nostru. D-zeu ni l-a daruit si tot El va avea grija de el si il va creste mare!!

  3. Foarte bun articolul! Felicitări!

  4. @Alexandra: felicitari ca ai ales calea buna. Cred ca nu ai regretat nici un moment.

  5. @Nicu: Mersi! Ar trebui sa se vorbeasca mai mult despre asta.

  6. Am ramas insarcinata la 22 de ani,am ales sa tin copilul,nici o clipa nu m-am gandit la avort!! Intre timp am nascut,am o fetita care azi implineste 6 luni. si e viata mea!!
    Si eu consider avortul o CRIMA,doar atunci nu e crima cand e din motive medicale,atunci cand viata ta e pusa in pericol….faptul ca nu esti pregatita,ca te cearta parintii,ca trebuie sa iti termini scoala..nu e o scuza…!!!
    Nu le pot intelege pe fetele care apeleaza la asa ceva,ce inima poti sa ai,sa iti omori COPILUL!?:(((

  7. tvr-ul, pe vremuri demult apuse, cand nu existau semnele conventionale care delimitau categoriile de privitori, a difuzat niste imagini cu efectuarea un avort. trebuie sa fi fost o emisiune cu profil medical sau informativ-educativ. nu mai tin minte si nici n-are importanta acest lucru.
    problema consta in faptul ca fatul era mare si nu stiu din ce cauza, dar trebuia scos (se impunea acest lucru sau nu, nu tin minte nici acest aspect). imaginile erau tip ecografie sau de care or fi fost (actiunile erau redate in miscare). sarcina se vedea foarte bine: cap, corp, membre, etc. miscarile ei, la fel.
    e,
    fatul fiind mare nu putea fi scos decat pe bucati. drept urmare medicii l-au zdrobit efectiv cu un fel de forceps-cleste (se vedeau foarte bine miscarile acestuia, pozitionarile, incercarile de a apuca diferite parti ale corpului fatului).
    i-au zdrobit capul, oasele, l-au sfartecat si l-au zdrentuit. si-asa au reusit sa-l scoata.
    a fost o interventie la limita, incununata cu succes. purtatoarea a supravietuit (asta tin minte).
    imaginile alea m-au intors pe dos si de atunci apreciez iubirea responsabila.
    voiam sa recomand o lectura care se asociaza, oarecum, cu aceste imagini. scriind, am renuntat. doua chestiuni socante sunt prea mult.
    propun ceva mai dragut: o istorie culturala a penisului, de david m. friedman (partea cu femeile si controlul procrearii).

  8. Avortul este o crima, indiferent de imprejurari. Cred ca sunt solutii mult mai bune, trebuie doar cautate.

  9. Buna fetelor,,,,am sa va redau sai eu cateva randuri…..
    .GINECOLOGIE………..ASTEPT……… Langa mine era o tanara, mai slabuta la corp, dar cu niste ochi ageri si suspiciosi la orice misca. Nu i-am inteles comportamentul, dar am trecut mai departe. La urma urmei, era o straina pentru mine….. ochii mi s-au lipit pe o tablita, o rama veche cu o foaie de hartie scrisa la calculator unde se specificau exact preturile. Eu ma gandeam cat o sa-mi ia pentru o consultatie… citesc… citesc… ajung mai jos… si raman inmarmurita. Un avort in primele saptamani costa 30 lei. Am ramas blocata la cifra aceea… 30 de lei… 30… pentru un avort……..
    ……….am inceput o discutie despre avort. Intre timp ieseau fete din cabinet, unele mai tzapane, altele mai zdruncinate emotional si cu ochii inrositi. Au iesit femei de toate varstele, dar una mi-a atras atentia. O femeie in toata firea, in jur de vreo 40 si un pic de ani, ingrijita si cu verigheta pe deget iesise de acolo ca drogata, cu capu’-n pamant. Ii vedeam pasul umil, dar ma gandeam de ce oare o fi facut asta? E casatorita… Apoi a mai iesit inca una care nu putea sa mai mearga normal, nu-si putea apropia picioarele si se sprijinea de o alta (tovarasa ei probabil) . Amandoua mi-au parut niste tarfe. Din momentul in care am vazut-o pe cea care avortase cum rasuflase usor ca si cum scapase de un impediment, de un gunoi, de un “lucru” mi-am zis ca astea sunt clar niste tarfe ordinare care se simteau ca la spectacol, ca si cum isi terminasera numarul si ieseau triumfatoare de pe scena, astepatand aplauze. Tanara de langa mine nu scotea niciun cuvant. Cand, deodata, deschide gura si ma intreaba:

    -Si tu tot pentru avort ai venit? (trebuia sa ma prind, dar nici prin gand nu-mi trecea la cat era de calma pe scaun)

    -Nu… Nu am venit pentru un avort. Ti se pare ca am venit pentru asta?

    -Se poate intampla oricui! (si imi inchide gura,nu am mai avut ce zice minute bune in sir. In sfarsit ma intorc catre ea)

    -Si tu? Esti pentru prima oara aici? (trebuia cumva sa verific daca venise pentru avort sau nu)

    -Da! Sunt pentru prima oara aici

    Am zis: ce bine ca nu e si ea insarcinata. Pare asa finuta…

    -Ai grija, fata mea sa nu te lovesti!(tocmai ce intrase o gravida cu mama ei)

    -Da, mama…ma descurc

    Era in luna a 7-a. Era anemica, palida la fata, cu o boala la piele si foarte saraca. Avea pe ea o rochie gri lunga si putin decolorata, dar tot timpul era cu mana pe burta, il mangaia pe ala micu’.

    Asistenta zbarcita toata la fata scoate capu’ pe usa si intreaba:

    -Avorturi mai avem?

    Si se ridica tanara de langa mine. In momentul ala am intepenit… Se facuse liniste pe hol. Ironia vietii facea ca in acelasi timp o femeie sa fie pe masa la avort si cealalta, care statea in fata mea, sa se preocupe de sarcina ei, cu toate ca era mai saraca si mai chinuita. Nu imi venea sa cred…ma gandeam la replicile ei, la raceala cu care vorbea despre sarcina si mai ales ca a mintit. Nu era prima oara cand era acolo. Linistea aceea ma facea sa fiu si mai revoltata, cu toate ca era o STRAINA pentru mine. Situatia in sine ma revolta, imi ridica paru’ de pe mine si ma treceau toti fiorii. Se auzea tot. Fiacare scrasnet, fiecare sunet al ustensilelor ce le folosea ginecologul, cand le lua, cand le trantea inapoi. Semana cu trantitul furculitelor, al tacamurilor pe niste fafurii de portelan…un sunet dur si nemilos. Dintrodata nu s-a mai auzit nimic…ma simteam ca la un priveghi…ma simteam rau…si parca durerea fetei era si a mea. Ma simteam groaznic…am inceput sa tremur si sa ma pierd prin temerile mele, prin slabiciunile mele.
    ………………………………
    Mi-am revenit… trecusera 17 minute de cand nu se mai auzea nimic acolo… Piciorul drept incepea sa-mi tremure. In sfarsit iesise! Era toata rosie la ochi cum tot se frecase sa nu se vada ca a plans. Cand am privit-o in ochi a inceput sa planga si a iesit fugind din cabinet. Ii parea rau… si sper ca nu va mai trece prin asa ceva niciodata. Desi imi parea obisnuita cu avortul.

    Imi venea randul pentru consultatie… picioarele mi-au intepenit. Presiunea era atat de mare… abia ma abtineam sa nu plang sau sa nu strig in gura mare: 30 de lei costa o viata?!?!?!???!?Criminali…

    Am intrat in cabinet. O prima camera. Cea dinaintea camerei monstrului care isi facea meseria (nu stiu cum doarme omu’ ala noaptea). Pe pat…ramasese inca folia cu sange cum tanara de adineaori a stat pe pat sa-si revina. Acea folie trebuia luata inainte sa vin eu, dar asistenta a preferat sa numere banii cu dom’ doctor. Nici nu si-a cerut scuze pentru ca a lasat folia aia acolo si a zis ca pot sa-mi las lucurile si pe patul de langa ca nu e bai. Nu am zis nimic. Inghiteam in sec. Aer probabil.

    -Cate avorturi au fost azi?

    -O00… vreo 15 la numar.

    Insemna ca dom’ doctor avea deja clienti de pe la ora 8 dimineata, daca nu chiar mai devreme. Ca in program zicea ca ora 13.00 este ora la care el este acolo pentru interventii si consultatii. In timp ce eu ma schimbasem, doamna asistenta iesise foarte galant din cabinetul doctorului cu un recipient si pe care-l trece frumos pe sub nasul meu. Erau o gramada de avortoni plini de sange si de bandaje folosite aruncate peste ei. Erau minim 5 vieti omorate… Am vazut ca a dus recipientul intr-o alta incapere si atunci am auzit cum trese apa la toaleta. Mi se parea ca spala vase… Mi-am zis ca este imposibil! Ca nu se poate asa ceva… Ca sa verific, am intrebat asistenta unde este toaleta si mi-a aratat cu degetul inspre aceeasi usa, aceeasi incapere unde auzisem sunetul apei de la toaleta. Am intrat. Era intr-adevar o toaleta. Privesc mai atenta, dar asistenta a facut “o treaba curata” , fara urme… Groaznic!!! In ziua aceea am plans de am rupt norii.. .Cred ca daca fiecare femeie-fata din lumea asta ar fi vazut avortonii aceia, nu cred ca ar mai exista atatea avorturi pretutindeni si la orice varsta! Asistenta aia comunista imi provocase sila, cat despre doctor… ma abtin!!!!!! Acum cand lumea e atat de emancipata, cand exista atatea metode de contraceptie…de ce trebuie ajuns la cuvantul AVORT???
    ……DUREROS…….INUMAN………TRIST…- ………………..

  10. Scrisoarea unui bebelus catre mama sa

    Buna mami, ce mai faci? Eu sunt foarte bine, multumesc lui Dumnezeu.

    Au trecut doar cateva zile de cand m-ai conceput in burtica ta. Cu adevarat, nu as putea sa explic fericirea ce o simt pentru ca tu vei fi mamica mea.

    Alt lucru care ma umple de mandrie este sa vad dragostea prin care am fost conceput. Totul se pare ca ar vrea sa-mi spuna ca voi fi copilul cel mai fericit din lume!

    Mami, deja a trecut o luna de cand m-ai conceput si pot sa vad cum corpusorul meu incepe sa ia forma, eu stiu ca nu sunt atat de frumos ca tine, dar acorda-mi o sansa!

    Sunt foarte fericit! Dar este ceva care ma preocupa.

    In ultima vreme am observat ca sunt anumite ganduri ce se tot rotesc prin capul tau si nu ma lasa sa dorm, dar totul va fi bine, sigur acestea vor trece. Tu nu trebuie sa te framanti asa de tare

    Mami, au trecut deja doua luni si jumatate, sunt foarte multumit cu noile mele manute, am o pofta teribila sa le folosesc pentru a ma juca.

    Mami, imi spui ce se intampla? Pentru ce trebuie sa plangi in toate noptile? De ce cand te intalnesti cu tata incepeti sa strigati unul la altul tot mai mult? Am facut ceva rau, v-am suparat cumva? Va rog, voi face tot ce-mi sta in putinta ca sa ma iubiti.

    Au trecut deja trei luni, mami te vad foarte deprimata, nu stiu ce se intampla, nu stiu ce sa mai cred, sunt foarte confuz. Astazi de dimineata am fost la doctor si ne-a dat o programare pentru maine.

    Nu stiu pentru ce, eu ma simt foarte bine. Cumva te simti tu rau, mama?

    Mami, sa facut deja ziua, unde mergem? Ce se intampla, mami? Mami, nu te intinde, nu este inca ora de odihna, nu imi este inca somn, vreau sa continuu jucandu-ma cu manutele mele.

    Ah! Ce face tubul acesta in casuta mea? Este cumva o noua jucarie? Priveste! Hei, pentru ce vor sa absoarba casuta mea?

    Mami, piciorusul meu, incearca sa il smulga! Doamne, pentru ce l-a smuls? Ei nu vad ca ma ranesc?

    Nu vad ca sunt mult prea mic pentru a ma apara singurel? Mami!

    Asteptati, opriti-va! Asta este manuta mea!

    Mami, Apara-ma!

    Mami, Ajuta-ma!

    Spune-le sa se opreasca, iti jur ca de acum inainte ma voi purta frumos si nu iti voi mai da cu piciorusele.

    Cum este posibil ca un om sa poata face asa ceva cu mine? El cu siguranta mi-o va plati atunci cand voi fi mare si puternic.

    Au, mami! Deja nu mai pot suporta.

    Au mami! Mami ajuta-ma!

    Mami, au trecut deja 17 ani din ziua cand eu am plecat si de aici de sus pot sa vad cum inca te mai doare pentru ca ai luat decizia aceea.

    Te rog, nu mai plange, adu-ti aminte ca te iubesc si ca voi fi aici asteptandu-te cu multe sarutari si imbratisari.

    Te iubesc mult!

    Participa si tu in campania impotriva avortului, aratand lumii dragostea pe care Dumnezeu a pus-o in tine!

    Arata si altora aceasta prezentare si poate vei putea salva alte vieti

  11. Nu sunt in masura sa judec sau sa dezvolt o polemica pe tema asta….dar fiecare dintre noi face alegerea care in momentul respectiv ni-se pare corecta…..si poate unica iesire dintr-o anumita situatie.

  12. Aici nu sunt de acord cu tine…Eu sunt de acord cu avortul. Este un lucru benefic, si ajuta multe femei si familii..Doar atat am avut de spus…

  13. Adică eşti de acord cu crima…!?

  14. Avortul pt cele care si-au dori copilul dar din diferite motive nu l-au pastrat (al meu ma convins mama ca e cel mai bine) e dureros…. si acum dupa 9 ani imi amintesc de acea dimineta cand am mers sa platesc avortu era o tanara care era insarcinata si avea probleme … sangera si nu dorea sa piarda sarcina…. aum am un ingeras micut si dragalas de 3 ani care daca era sa ascu;t de mama inca nu venea … ci trebuia (dupa mama) dupa casatorie sa se nasca cat mai tarziu dar eu mi-am doit foarte mult un bebe (ingeras) sa fie al meu….
    E o crima dar pt mine crima inca doare… pt unele fete poate e ceva normal sa aibe cat mai multe relatii fara protectie dar sa nu aibe grija cand sunt atatea metode de protectie… protectie nu neaparat sa nu ramai insarcinata ci si contra bolilor care exista cu transmitere…
    Fiecare poate judeca pe alta persoana dar … cine e perfect?

Trackbacks

  1. […] fac sute de avorturi pe an, și toată lumea tace. Femei și doctori mânjiți de sângele copiilor nevinovați, cărora […]

Leave a Reply