August 16, 2017

Recunosc: sunt o pofticioasă!

Recunosc că-mi place foarte mult să mănânc, iar mâncarea e importantă pentru mine.

Când eram mică ştiam că e ruşine să ceri, chiar dacă ţi-e poftă. Şi într-o zi, o vecină de-a noastră făcea gem de prune. Am mers la ea şi mă tot uitam la gem. Femeia m-a întrebat dacă vreau, dar, de ruşine, am refuzat. Ajungând acasă, am început să plâng că vreau gem de la vecina. Bunică-mea a zis că avem şi noi gem şi mi-a deschis un borcan. Dar degeaba! Şi nu am putut dormi de pofta gemului vecinei. Aşa că, biata bunică-mea a trebuit să meargă pe la 1 noaptea să o trezească pe vecina. Am mâncat vreo două  linguriţe şi mi-a trecut, am putut dormi liniştită. Dar şi bunică-mea s-a învăţat minte şi mi-a spus că altădată să nu-mi mai fie ruşine şi să cer dacă mi-e poftă.

Când am fost gravidă a fost groaznic. Dacă înainte eram pofticioasă, acum eram super-pofticioasă. Mulţi zic că poftele din timpul sarcinii sunt doar nişte mofturi de femei. Dar credeţi-mă că nu e deloc aşa. Mie mi se făcea rău instant când mi se făcea poftă pe ceva.

Se spune că dacă ţi.e poftă de un anumit aliment, înseamnă că, corpul tău te atenţionează că duce lipsă de vreo substanţă existentă în acea mâncare. Aşa că, pofticioşilor, satisfaceţi-vă poftele!

Oricum, nu e uşor să fii pofticios. 🙂

Comments

  1. poza e pt barbatii pofticiosi…..???

  2. :))

Leave a Reply