September 25, 2017

Zâmbeşte! Mâine va fi mai rău

Îmi aduc aminte de perioada când eram gravidă şi mă dureau toate, mi se umflau picioarele etc, şi abia aşteptam să nasc odată, să scap Atunci se găsea câte-o babă sau câte-o femeie mai deşteaptă să-mi toată spună: “Bucură-te acum, cât e în burtă, că după ce iese va fi şi mai greu.”

Bă, şi se adeverea. Îeşea ghemotocul urlător, care nu te lăsa să dormi, şi nici nu mai puteai merge oriunde, ca înainte.

Ziceam apoi: “Abia aştept să-l văd că stă în funduleţ, sau că se ridică în picioare.” Şi iar auzeam replica cu “bucură-te acum, că tot ce face e că stă pe spate, mâncă şi doarme, că va fi şi mai greu.” Şi iar aveau dreptate. Plângea că vroia să se ridice, şi toată ziua trebuia să merg cu el de mânuţe, că n-avea stare.

“Off! Abia aştept să umble singur.” “Bucură-te! Că dup-aia va trebui să fii tot cu ochii pe el, că umblă peste tot, trage şi răstoarnă tot etc.”

Acum aud altă replică. Când eu spun” Off! Abia aştept să crească odată, să scap de pampers, biberoane etc.”

“Cum cresc ei, cresc şi grijile şi responsabilităţile. Ai să vezi tu, mai ales pe la 12 ani.”

Băi, eu deja mă enervez! Măcar să nu-mi mai spună nimeni nimic, să mă bucur şi eu, să am şi eu o speranţă că va fi mai uşor.

Şi ce credeţi? Merg la o petrecere, unde era o gravidă care se tot plângea că abia aşteaptă să nască. Şi ce mă aud că spun? “Bucură-te acum, cât e în burtă, că după ce iese va fi şi mai greu.”

Aşa că hai să ne bucurăm! 🙂

Sursa pozei

Comments

  1. Cand eram copii de-o schioapa
    Si ne fugaream hoinari,
    Noi aveam o rugaciune:
    Fa-ne Doamne, oameni mari.

    Mai apoi la Gradinita,
    Cam pe la sfarsit de an
    Noi aveam o rugaminte,
    Fa-ne, Doamne, si scolari.

    La liceu, alta durere,
    Alta viata si alt chin,
    Noi avem o rugaciune:
    Da, Doamne, sa-l si termin.

    Anii au trecut in graba,
    Iata-ne si absolventi.
    Noi avem o rugaciune:
    Fa-ne, Doamne si studenti.

    Si cum viata nu-i usoara,
    Plina, nu-i de bucurii,
    Noi avem o rugaciune:
    Fa-ne, Doamne, iar copii.

    Am scris din memorie, imi pare rau ca nu stiu cine e autorul textului, dar e un cantec ce-l fredonam seara pe banca in fata blocului, in adolescenta si am crezut ca se potriveste aici.

  2. Wow, e super! Şi chiar la asta mă şi gândeam astăzi, când fiică-mea de 4 ani tot zicea că ea vrea să aibă 7 ani şi să meargă la şcoală.
    Foarte frumoase versuri! Mersi!

Leave a Reply