November 22, 2017

Să nu uităm de Dumnezeu II

Spuneam într-un articol anterior că mai am de zis câte ceva despre Dumnezeu…

E uimitor cum potriveşte Dumnezeu câteodată lucrurile, că nici nu-ţi poate trece prin cap, că te gândeşti: oare de ce nu pot eu să am sau să fac ce vreau acum?  Şi ţi-e ciudă de numa, şi mai târziu îţi dai seama că atunci chiar nu era momentul, şi că-i bine că nu s-a întâmplat. Vorba aia: toate la timpul lor.

Câţi tineri nu-şi doresc o maşină “bengoasă”, cu mulţi cai putere, şi zic: “bine, că numai mie nu-mi dă Dumnezeu…” şi îşi dau seama când devin şi ei părinţi că-i bine că nu au avut maşina atunci, că cine ştie ce puteau păţi. Sau multora li se întâmplă câte-un accident din cauză că au mers cu viteză prea mare sau că nu au fost atenţi. Şi iar zic că tocmai acum nu era momentul să mai bage bani în reparaţii la maşină, şi recunosc apoi că, de când au avut accidentul conduc mult mai prudent şi mai calculat. Iar eu sunt sigură că dacă nu li se întâmpla aşa, o puteau păţi mult mai rău. Important e să învăţăm din ceea ce ni se întâmplă în fiecare zi, că nu ni le dă Dumnezeu pe degeaba.

Ce mi se pare de-a dreptul ridicol sunt fazele alea cu aşa-zişii credincioşi şi pelerini care sunt pupători de moaşte şi atingători de icoane plângătoare :). Ăia mă distrează la culme, mai ales că unii dintre ei habar nu au ce sunt alea moaste, dar ştiu că fac minuni şi că li se îndeplinesc dorinţele. Sunt cam duşi cu pluta dacă cred că frecându-şi portofelele de moaşte vor avea bani sau că dacă freacă chiloţii copilului, li se ca însura sau mărita. Cred că şi popii şi Sfinţii în cer se sparg de râs… Partea dureroasă e că sunt al naibii de mulţi, şi sunt compatrioţii noştri… O să ajungă să meargă să-şi frece stomacul gol de raclă, că poate li s-a umple, în loc să meargă să muncească.

Mai sunt şi popi care fac vrăji sau ce, şi am rămas uimită câtă lume merge cică să le citească în carte şi să le prezică viitorul.

Cred că Dumnezeu suferă enorm când vede ce facem şi cum ne autodistrugem, sau cum distrugem tot ce-a făcut el frumos pentru noi.

Ştiţi bancul ăla?:

“Marte către Pământ:

– Vai, dar ce-i cu tine? Eşti bolnav? Că tare rău arăţi.

– Da. Am Homo Sapiens.

– Ooo! Nu te necăji, că trece repede!”

Poza e de aici.

 

Leave a Reply