November 21, 2017

Portarii parcului

Nu ştiu dacă în toate oraşele, dar la noi, în Baia Mare avem câte un “portar” la fiecare intrare sau ieşire din parc. Adică “tarabişti” cum le zic eu, cu tot felul de jucării de unică folosinţă, care mai de care mai colorate.

Nu aş fi abordat subiectul ăsta dacă nu erau şi nesimţiţi. Cred că ştiţi că sunt ceva jucării care fac bule. Ce s-a gândit un “portar” de-ăsta? S-a pus el să facă bule de fiecare dată când trecea vreun părinte pe-acolo Şi să vezi atunci ţipete şi urlete, că la toţi le trebuiau. Şi după ce-i cumpără mama , se pune al meu să se joace cu o altă jucărie de unică folosinţă, şi copilul iar dă-i şi urlă.

Până aici hai să zicem. Dar erau părinţi care pur şi simplu nu voiau să dea banii pe jucăriile lor de doi lei, sau care nu aveau bani la ei, iar copilul făcea crize, bineînţeles. Şi ce m-a scos pe mine din sărite a fost rânjetul “tarabistului” când a văzut disperarea copilului şi a părinţilor.

Nu zic că nu e bine că vin în parc cu tarabele lor, dar vând căcaturile alea la super-preţ, şi pe deasupra, stresează şi lumea din parc. Eu îmi aduc aminte de când eram mică şi veneau când era ruga în sat, adică hramul bisericii. Era o bucurie pentru toţi copiii. Băieţii îşi luau pistoale cu capse şi curea de cow-boy, iar fetele tot felul de lănţişoare, ineluşe sau ochelari de soare din plastic. Şi vreau să vă spun că şi acum mai sunt acasă la bunică-mea ochelarii ce mi i-a cumpărat atunci. Acum, până ajunge copilul cu jucăria acasă, se şi strică.

Nu aş avea nimic împotrivă dacă ar aduce măcar jucării cât de cât, dar… noah. Nu ştiu de ce îi lasă primăria, oricum, dar  măcar să aibă bunul simţ să nu mai rânjească satisfăcuţi când văd că au făcut un copil să plângă. Mai sunt şi de-ăia cu vată de zahăr pe băţ sau pop-corn, dar măcar ei nu se pun să mânce în faţa copiilor să le facă poftă.

Cam atât…

Leave a Reply