November 20, 2017

Poveste: Pătrunjica

A fost odată o femeie însărcinată care era taaare pofticioasă. Într-o zi, pe când a venit bărbatul ei de la muncă, i-a zis:

– Bărbate, eu nu mai pot de poftă. Te rog să mergi să-mi aduci pătrunjel din grădina vecinelor. Toată ziua am privit pe geam la pătrunjelul lor din grădină. Eu pierd copilul dacă nu-mi aduci…

– Ptiu, bată-te norocul, femeie! Da numai pe pătrunjelul vecinelor vrăjitoare ţi s-a pus pata? Cine ştie ce ne vor face dacă ne prind…

– Du-te, bărbate, că eu nu mai pot. Du-te de fură nişte pătrunjel, acu, cât sunt plecate de-acasă, că stau eu la pândă să văd dacă intră pe poartă.

Neavând încotro, bărbatul sare gardul şi merge să fure pătrunjel. Dar, ce să vezi? Tocmai pe când culegea, vrăjitoarele au venit călare pe mături, ca un nor negru. Femeia a încremenit la geam…

– Măi vecine, dar tocmai de la noi ţi-ai găsit să furi? Nu ştii că noi suntem Cele Şapte Vrăjitoare Rele?

– Vă rog să mă iertaţi, le zise bietul om. Nevastă-mea e borţoasă şi a poftit la pătrunjelul vostru.

– Nu-ţi facem nimic, zise Vrăjitoarea Unu. Dar pentru că ne-ai furat, de ţi se va naşte băiat, îi vei pune numele Pătrunjel, iar de va fi fată, o vei numi Pătrunjica. Iar când va avea 18 ani, ne va veni de slugă nouă.

Degeaba au bocit, şi bărbatul şi femeia. Vrăjitoarele erau de neclintit.

Li se născu o fată şi îi puseseră numele Pătrunjica. Cei doi soţi au şi uitat de ceea ce le-a spus vrăjitoarea. Timpul a trecut, iar Pătrunjica a crescut mare şi frumoasă. Şi, într-o zi, pe când venea de la şcoală, se întâlni cu vecina lor, una dintre vrăjitoare, care i-a spus:

– Buuună, Pătrunjico! Ia spune-le tu părinţilor tăi să-şi amintească că au să ne dea ceva peste şapte nopţi.

-Bine, vecină!

Ajungând acasă, Pătrunjica le-a spus părinţilor ce le-a transmis vrăjitorea, iar aceştia mai-mai să intre în pământ….

Pătrunjica a tot insistat să afle despre ce-i vorba, iar aceştia i-au povestit. Şi s-au pus toţi trei pe plânsete, de se scutura casa, dar degeaba. Când Pătrunjica a împlinit 18 ani, vrăjitoarele au venit şi au luat-o la ele. Şi au făcut un zid imens între ele şi părinţii Pătrunjicăi, zicând:

– Dacă vreunul din voi şi Pătrunjica vă veţi mai vedea la chip vreodată, Pătrunjica va ajunge cina noastră.

Şi biata Pătrunjica trudea de dimineaţa până seara. Dimineaţa plecau vrăjitoarele de-acasă, şi până se întorceau ele trebuia să facă curăţenie, să spele, să grădinărească, să facă de mâncare, iar când veneau vrăjitoarele trebuia să le servească.

Într-o seară, a venit la cină la vrăjitoare Vrăjitorul Merlin, care se prefăcea a fi prieten cu ele doar ca să afle unde îşi ascund puterile şi să le ia, că vrăjitoarele făceau numai lucruri rele, făcând de ruşine Lumea Vrăjitorilor.

Cum intră pe uşă, Pătrunjica se şi îndrăgosti de el, pentru că pe-atunci era tânăr şi chipeş. Dar şi lui Merlin îi căzu cu tronc Pătrunjica. Le întrebă pe vrăjitoare cine e fata, iar acestea au spus că e o fată sărmană care lucrează la ele ca să-şi întreţină familia numeroasă.

A doua zi, pe când Pătrunjica trebăluia prin curte şi plângea de dorul părinţilor, auzi vocea mamei sale, de după gard:

-Pătrunjico, eşti acolo?

– Da, mamă, aici sunt.

Şi Pătrunjica nu se putu abţine. Deschise poarta şi îşi îmbrăţişă mama. Pe când plângeau ele de bucurie, ceasul rău făcu să vină acasă vrăjitoarele mai repede în acea zi. Văzându-le pe cele două, au spus doar:

– Pătrunjico, treci în casă!

Seara, Vrăjitorul Merlin veni iar la cină. Vrăjitoarele nu s-au aşteptat.

Pe când ele nu erau atente, Merlin îi şopti Pătrunjicăi:

– Draga mea, am aflat tot. Am reuşit să fac o vrajă şi să-i citesc gândurile Vrăjitoarei Doi, cea mai slabă dintre ele. Au plănuit să te gătească în seara asta, dar eu le-am stricat planul. Eu am să le ţin ocupate. Tu să mergi în pivniţă, unde vei găsi  o uşă încuiată. Să spui atunci: „Şapte cântece, şapte descântece, copii în pântece, noi avem puterile, uşă descuie-le!” Uşa se va descuia, iar acolo vei găsi şapte lumânări care ard. Acelea sunt puterile vrăjitoarelor. Suflă şi stinge-le, iar ele vor deveni atunci femei normale, fără nici o putere.

Zis şi făcut. Pe când Merlin le ţinea de vorbă, Pătrunjica a făcut întocmai cum a fost sfătuită. Şi când a suflat în lumânări, a auzit doar un urlet puternic. Cele Şapte Vrăjitoare urlau de spaimă, când au simţit că le pleacă puterile.

Pătrunjica nici nu îndrăzni să iasă din pivniţă. Merlin veni la ea şi o linişti:

– Cele Şapte Vrăjitoare nu mai există. Sunt doar şapte femei care acum sunt fiecare în alt colţ al lumii, servitoare la câte-un vrăjitor.

Merlin o luă de soţie pe Pătrunjica şi făcură o nuntă la care au participat şi părinţii Pătrunjicăi, iar mamei sale i s-a servit supă de pătrunjel. Şi au râs şi s-au veselit trei zile şi trei nopţi, de a rămas nunta în Istoria Lumii Vrăjitorilor.

Comments

  1. Excelenta poveste. Matusa mea mi-o citea de mii de ori acum vreo 30 si ceva de ani… Eram innnebunita de povestea asta. O caut pe internet de multa vreme.
    Multumesc Iasmina!!! Mi-ai facut o bucurie mare mare de tot. Nu mai speram sa o gasesc.
    Laura

Leave a Reply