June 25, 2017

Archives for September 2011

La răscruce de vânturi

Într-una din serile trecute, după ce-au adormit copiii, iar soţul meu încă nu a ajuns acasă, butonam plictisită telecomanda, când am vâzut că, pe Prima tv era filmul de dragoste sau drama, mă rog, “La răscruce de vânturi”. Eu mai văzusem filmul de două ori, şi mi-a plăcut enorm, dar nu m-am putut abţine să nu-l vizionez încă o dată, mai ales că în rolul principal (Heathcliff) era actorul meu preferat, Ralph Fiennes. Filmul a fost făcut după cartea scrisă de Emily Bronte şi publicată in 1847. În carte este vorba de dragostea dintre 2 tineri, Heathcliff şi Catherine. Ce vreau să vă spun e că sunt mare iubitoare de filme (bune), iar după mine, ăsta e cel mai bun film de dragoste ever. Bate Titanicul la fundul gol. Acum, […]

Viaţa-i dură, dar grea…

Într-o zi, pe când curăţam nişte cartofi, o vecină mai în vârstă a trecut pe la mine, probabil din cauză că nu a găsit pe altcineva să-şi spună supărările. Şi a-nceput a mea să se plângă cât de greu îi e, cât de grea e viaţa asta şi cât trebuie ea să muncească. Eu, fiind bine-dispusă, i-am răspuns: “Lasă, tanti, că trece repede! Una-două trece viaţa asta. Mai puţin şi nu o să mai suferiţi, şi nici nu o să mai munciţi.” Vă daţi seama ce s-a “ofticat” tanti şi ce s-a mai umflat în pene: “Adică tu îmi spui că eu azi-mâine mor?” “Păi ce, nu-i aşa? Toţi o să crăpăm într-o zi. Asta e realitatea…” Dar degeaba, că a mea tot nu înţelegea. Atunci i-am spus: “Trebuie să […]

Nu judeca pe altul, că te judeci pe tine!

Astăzi vreau să vă spun o povestioară sau pildă pe care am auzit-o la radio cu ceva timp în urmă: “Într-un sat, un om şedea pe bancă, în faţa casei lui. Pe-acolo a trecut un consătean care venea de pe câmp – Bună ziua, bade! – Bună să-ţi fie inima! i-a răspuns omul care şedea. “Bietul om! Stă şi el puţin să se odihnească, după ce a trudit toată ziua…” s-a gândit trecătorul. Nu trece mult şi trece pe-acolo alt consătean, mergând agale şi fluierând. Dă din cap în semn de salut şi  trece mai departe. “Nu-i e ruşine să stea aşa şi să lenevească pe bancă, în văzul lumii? Un puturos şi jumătate!” gândi al doilea trecător. Vorbind şuşotit cu o fată din sat, trece şi al treilea om […]

Zâmbeşte! Mâine va fi mai rău

Îmi aduc aminte de perioada când eram gravidă şi mă dureau toate, mi se umflau picioarele etc, şi abia aşteptam să nasc odată, să scap Atunci se găsea câte-o babă sau câte-o femeie mai deşteaptă să-mi toată spună: “Bucură-te acum, cât e în burtă, că după ce iese va fi şi mai greu.” Bă, şi se adeverea. Îeşea ghemotocul urlător, care nu te lăsa să dormi, şi nici nu mai puteai merge oriunde, ca înainte. Ziceam apoi: “Abia aştept să-l văd că stă în funduleţ, sau că se ridică în picioare.” Şi iar auzeam replica cu “bucură-te acum, că tot ce face e că stă pe spate, mâncă şi doarme, că va fi şi mai greu.” Şi iar aveau dreptate. Plângea că vroia să se ridice, şi toată ziua trebuia […]

Câteva cuvinte despre gastronomie

Aşa cum am promis în articole mai vechi, vă voi scrie câteva fragmente din lucrarea mea de disertaţie, intitulată „Beţia cuvintelor din limbajul gastronomic al bucătăriei româneşti”. Astăzi vă voi spune puţin despre istoria gastronomiei. „Istoria gastronomiei priveşte evoluţia modului de pregătire a hranei din punctul de vedere al rafinamentului, al dezvoltării şi diferenţierii gusturilor. Aşadar, în timp ce gastrotehnia este o tehnică, gastronomia este o artă. Din punct de vedere etimologic, cuvântul gastronomie vine din greaca antică, de la γαστήρ (gastér,) care înseamnă stomac şi νόμος (nómos) , semnificând cunoaştere sau lege. Ar mai fi istoria patologiei legată de alimentaţie şi istoria igienii alimentare. În Fiziologia gustului, de Brillat-Savarin, gastronomia este definită ca fiind „Cunoaşterea raţională a tot ceea ce are legătură cu omul ca fiinţă care se hrăneşte.” […]

Copii buni sau copii răi

Nu există copii buni sau copii răi, ci doar copii. Ştiţi vorba aia: “Ai mai văzut tu copil cuminte şi babă frumoasă?” De obicei, când mergem undeva cu copiii şi, fireşte că ei stau cuminţi, nefiind în mediul lor, toată lumea începe cu: “Vaaai, ce copii cuminţi aveţi! Păi ce vă tot plângeţi, că voi nici nu aveţi treabă cu ei.” Şi după vreo oră îşi dau ai mei drumul… Și-atunci toți o iau la fugă și nu se mai oferă nimeni să se joace cu ei. Cel mai greu lucru pentru un copil este să stea locului, chiar și pentru 5 minute, asta după ce trece perioada de acomodare, timp în care studiază terenul și participanții la „joc” pentru a reuși să-și dea seama cât de tare poate întinde […]

Clătite sau scoverzi (în Banat)

Clătitele, după părerea mea, sunt cel mai bun desert. Copiii le adoră, şi adulţii la fel. Preferatele mele sunt cu gem. Ingrediente: 3 ouă 14 linguri (cu vârf) de făină 1l de lapte (aproximativ) 1 lingură de zahăr o linguriţă rasă de sare apă minerală (opţional) un vârf de cuţit de praf de copt ulei de floarea soarelui Se pune făina într-un bol, împreună cu ouăle, zahărul,  sarea şi praful de copt. Apoi se amestecă toate cu o lingură de lemn şi se toarnă laptele. Se amestecă destul de mult, până nu mai sunt cocoloaşe. Aluatul obţinut trebuie să stea vreo 5 minute.         Clătitele se coc într-o tigaie cu “fundul lat” , unsă cu puţin ulei. Tigaia se lasă să se încingă întâi, apoi se toarnă […]

Alimentele din ziua de azi

Mă tot gândeam eu de ceva vreme încoace cât de importantă este mâncarea pentru noi, şi ce puţină importanţă îi acordăm, totuşi. Cred că ştiţi proverbul ăla: “Eşti ceea ce mănânci.” Păi chiar aşa şi e. Pe mine mă îngrozeşte de-a dreptul gândul că copiii mei vor creşte, vor merge la şcoală şi vor mânca tot felul de porcării pline de E-uri aproape imposibil de evitat. Deocamdată, eu pot controla alimentaţia lor şi încerc, pe cât posibil să evit anumite alimente, cum ar fi, spre exemplu, carnea de pui din supermarketuri. Din câte am auzit şi am văzut şi în documentare, puiul, din ou ajunge pe raft în trei săptămâni. Voi vă daţi seama câţi hormoni bagă în ei? Şi în plus li se mai administrează şi tot felul de […]

Figuri în cap

Ştie careva dintre voi să-mi explice exact ce înseamnă un om “cu figuri în cap”? Că mai nou, toată lumea foloseşte sintagma asta. Să mă corectaţi dacă greşesc: e unul sau una care, crezându-se foarte important/ă, a început să se comporte de parcă ar fi buricul pământului şi să-i privească pe toţi de sus, de parcă-s făcuţi să-i fie servitori. Păi dacă-i aşa, atunci declar cu mâna pe inimă că m-am săturat să văd oameni cu figuri în cap. Cred că la categoria asta intră şi cocalarii şi piţipoancele, şi oricine vrea să pară altfel decât e de fapt. Genul ălora care merg cu geamurile deschise la maşină şi cu muzica la maxim, dar le chiorăie maţele de foame. Mai e şi sintagma: “te-mbraci în figuri”. Adică…? Cu “ţoale” de […]

Unii bărbaţi…

Zilele astea am stat de vorbă cu mama unui prieten care mi-a spus povestea vieţii ei. Viaţă care a fost distrusă de nimeni altul decât de soţul ei. Ştiţi cum era mai demult, mai ales la sate: dacă doi tineri se plăceau, nu stăteau ei prea mult la vorbe, că părinţii îi şi obligau să se căsătorească. Şi aşa a păţit şi tanti de care vă povestesc. Toate bune şi frumoase, a noastră crede că l-a prins pe Dumnezeu de-un picior, până după căsătorie, când al ei se transformă din Făt Frumos în Zmeul cu şapte capete, care scuipă foc. Acum era prea târziu să dea înapoi, că, ce zice gura lumii? În plus, a şi rămas însărcinată cu primul copil. Bărbatu-său era tot timpul plecat, ba mai şi auzea […]