November 20, 2017

Tu ai noroc?

În fiecare zi pomenim cuvântul “noroc” cel puţin o dată. Când jucăm la loto sperăm să avem noroc să ne iasă numerele, când închinăm un pahar, spunem “Hai noroc!”, când vedem un om sărman spunem că a ajuns aşa pentru că, bineînţeles nu a avut noroc, când avem un examen sperăm să avem noroc să ne pice ce ştim etc.

Dar, de fapt, ce e norocul ăsta? O fi vreun ajutor din partea divinităţii, sau ce?

Se spune din bătrâni că Noroc este numele unui drac care era un fel de idol al păcatelor, iar oamenii sălbatici sau nebuni umblau cu căruţa în care era statuia lui Noroc, cerând jertfă pentru el copii sugari. Şi mamele îşi dădeau copiii ca să aibă noroc. Şi dracul Noroc a secerat milioane de copii.

Şi, dacă stăm bine să ne gândim, câţi din cei care au câştigat la loto au sfârşit bine? Toţi o iau razna, pentru că puţini sunt cei care mai rămân lucizi când se trezesc că au atâţia bani. Şi, la urma urmei, cred că nu te poţi folosi de banii pe care nu îi munceşti. Cum vin, aşa se duc (vorba englezului: “Easy come, easy go”).

Mai este o vorbă care spune că norocul ţi-l faci singur, prin deciziile pe care le iei şi prin alegerile pe care le faci în viaţă. Tuturor ni se oferă la un moment dat o şansă. Dar dacă noi dăm cu piciorul, sau alagem ce nu trebuie, cine e de vină? Mie, sincer, nu mi-e milă de oameni care ajung pe la 50 de ani şi se tot plâng că ei n-au avut noroc în viaţă. Nu cred să nu li se fi ivit o şansă, la un moment dat. Cel puţin, eu cu câţi oameni de genul ăsta am vorbit şi mi-au povestit istoria vieţii lor, de câteva ori au făcut nişte alegeri greşite până la momentul respectiv, şi a fost de-ajuns să le strice tot viitorul. Noi, cu mâna noastră ne facem destinul. Ştiţi vorba aia: “Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă.”

Aud mereu o grămadă de femei care se tot plâng aă au soţi beţivi, curvari, sau care le cotonogesc. Şi le întreb: “Ai ştiut că e aşa de la început?” “Am ştiut, dar am crezut că s-a schimba.” – NEVER! Omul nu se schimbă. Poate doar dacă trece printr-o tragedie… Şi-atunci şi-au făcut-o cu mâna lor. Şi îşi mai şi aduc aminte: “Ooo, l-aş fi putut lua eu pe Gheorge, că taare bun era.”

Şi-atunci cum e cu norocul?

La noi, românii, toată lumea se bazează pe noroc, prin asta înţelegând că, cu ajutorul a ceva nemeritat (nemuncit), se ajunge într-o situaţie avantajoasă, materială sau spirituală. Peste tot unde vezi cu ochii – numai concursuri cu premii pe care toţi speră să le câştige, sau să se îmbogăţească peste noapte, dar fără muncă, fără sacrificii. Vrei să vinzi ceva de căcat? Fă un concurs!

Să nu mai vorbesc de sălile cu jocuri de noroc, care au apărut ca ciupercile după ploaie…

Însă puţini înţeleg că de orice ai obţinut prin noroc nu te bucuri… Numai cu muncă, efort şi sudoare obţii ceva de care poţi să te bucuri cu adevărat.

 

Comments

  1. La faza cu sălile de jocuri de noroc chiar ai dreptate. Când am fost în Petroșani, am fost uimită să constat că în o grămadă de spații în care cu ani în urmă erau magazine, acum erau săli de jocuri de noroc. E plin orașul de ele și de second-uri.

Trackbacks

  1. […] Să încep cu începutul, adică cu momentul în care ne naștem. Decidem noi unde ne naștem sau ce părinți avem? Nu. Apoi în copilărie: decidem noi ce să facem, suntem liberi să ne alegem familia, sau religia? Nu. Așadar, am putea spune până acum că nu ne putem controla viața. E doar destin, sau poate… noroc? […]

Leave a Reply