August 21, 2017

Să nu uităm de Dumnezeu

Am hotărât să scriu un articol pe tema asta pentru că, pur şi simplu am simţit nevoia să o fac.

De multe ori gândim, spunem sau facem câte ceva care s-ar putea să-l supere pe Dumnezeu.

Eu mă consider credincioasă, adică CRED în Dumnezeu, cred că există, că el a făcut şi face tot şi că are grijă de noi. Nu cred că NUMAI dacă mergi la biserică eşti credincios.  Eu nu prea merg la Biserică, doar la Paşti sau la câte-o nuntă sau botez. Poate că greşesc, dar nu am găsit încă o biserică sau un preot care să mă facă să mă simt mai aproape de Dumnezeu decât mă simt eu, de exemplu, seara, înainte de culcare, când mă gândesc la El. Nu condamn şi nici nu critic preoţii, şi nici ceea ce fac ei (biserici de milioane de euro, când copiii din Somalia mor de foame, şi viaţa le-ar putea fi salvată la toţi cu jumătate din clădire).

Credinţa o avem fiecare în suflet şi ne naştem cu ea. Cel puţin, eu, şi dacă nu ştiam de Biblie, tot credeam în Dumnezeu, pentru că-l simt în mine şi pentru că văd în fiecare zi ce face.

Cred că toţi ştim că dacă facem ceva rău ni se întoarce cu siguranţă. Nu ştiu dacă pe lumea cealaltă, dar aici 100%. La fel şi când facem bine, ni se întoarce de 10 ori.

Şi mă gândesc la toate poruncile pe care le ştim cu toţii. La fel facem şi noi cu copiii noştri, le spunem, de exemplu, să nu umble la aragaz, să se asigure când trec strada etc. Tot aşa face şi Dumnezeu cu noi, dar, din păcate, mulţi nu prea ascultăm…

Cei mai mulţi dintre noi cred că se roagă seara, în pat, înainte de a adormi. Eu nu am o rugăciune-standard. Mă gândesc doar la Dumnezeu, şi la cum ar vrea să fiu, asta, bineînţeles, când îmi aduc aminte, că de multe ori trec zile fără să mă gândesc. Îl port în suflet, dar efectiv nu am timp, sau, mă rog, nu-mi fac. Unde vreau să ajung e că mi se adună tot felul de gânduri negre: persoane care m-au enervat, lucruri pe care le am de făcut şi nu-mi plac etc. Şi, după ce mă gândesc la Dumnezeu, totul devine clar, eu îmi dau seama că nimic nu e atât de grav încât să fiu nefericită, sau măcar îngrijorată, şi că dacă eşti ok, adică cam cum ar vrea Dumnezeu să fi, atunci ai şi linişte sufletească şi eşti fericit.

Cam atât astăzi, că trag copiii de mine să ieşim la plimbare. O să mai dezbat subiectul şi altă dată.

 

 

Comments

  1. Dumnezeu intra acolo unde i se deschide sufletul…

  2. Adina Orza says:

    Credinta e un sentiment ce exista in sufletul fiecaruia, mai mult sau mai putin, cat despre evlavie- sincer, imi pare rau dar cateodata prea mult exces de zel ma duce cu gandul ca e mai mult ritual decat credinta pura;).Adica sa merg la biserica in fiecare Duminica, ma vede satul ca sunt o buna crestina si etc……..cu adevarat apropiata de divinitate esti atunci cand nu ai totii ochii satului atintiti asupra ta ………..cum esti imbracata, ce gesturi faci, etc.
    Asta e, chestie de interpretare a fiecaruia de a fi sau a nu fi,,,,,,,,,,,,,

Leave a Reply