November 20, 2017

Legendele Mănăstirii Hodoș- Bodrog

Mănăstirea Hodoș- Bodrog este situată cam la 12 kilometri vest de Arad. Legenda întemeierii acestei mănăstiri, așa cum o știu eu de la bunică- mea, este de-a dreptul fascinantă. Am mai căutat pe internet, dar nu am găsit niciunde legenda acestei mănăstiri spusă așa cum o știu eu de mică.

Se spune că, în acele vremuri, era o cireadă de vite care păștea. Printre acestea era și un Taur uriaș, pe care îl chema Hodoș, de la o vreme, zi de zi mergea și săpa cu coarnele lângă un pârâu, și numai o văcăriță îl putea mâna seara către casă.
Trecură săptămâni întregi de când taurul tot săpa și, într-o seară, nicidecum nu a vrut să plece din locul respectiv. Atunci, văcărița l-a lovit ca să plece odată, dar taurul, întorcându-se, a împuns-o cu coarnele, iar aceasta a murit. Oamenii au omorât taurul, dar s-au gândit apoi să meargă să vadă totuși ce tot săpa taurul. Mergând la fața locului, oamenii au văzut că se vedea ceva ieșit din pământ. Săpând puțin, și-au dat seama că este colțul unei icoane. Atunci au săpat cu grijă în continuare și au găsit o icoană imensă cu Fecioara Maria și Pruncul Iisus, iar lângă icoană, o căldare plină cu galbeni de aur. Atunci s-au sfătuit toți oamenii acelor locuri, și din acei galbeni au zidit o mânăstire, căreia i-au pus nume Hodoș- Bodrog. Hodoș după numele taurului, iar Bodrog, îmi spunea bunica că înseamnă: împunsătură cu cornul: bod- împunsătură, iar rog-corn.
Se mai spune că galbenii din căldare s-au terminat chiar înainte de a tencui zidul din spatele mănăstirii, și zadarnic încercau oamenii să tencuiască cu alți bani, căci tot ce puneau pe Mănăstire nu stătea, ci cădea.
Cum intri în mănăstire, deasupra Altarului se află acea icoană găsită de Taur, iar lângă se află chiar coarnele taurului Hodoș.

Bineînțeles că, în decursul anilor, la Mănăstire au slujit mulți călugări. În acele vremuri, să fi călugăr însemna mare lucru. Părinții, mai ales de la țară, munceau din greu să-și facă feciorii călugări, căci era o “meserie domnească”.
Și, un astfel de călugăr fu vizitat într-o zi de mama sa, o femeie simplă, de la țară, care nu-și văzuse fiul de multă vreme, și a mers pe jos două zile să ajungă la el, să-i aducă niște nuci și câțiva bănuți pe care-i strânsese.
Bătu la poarta Mănăstirii și întrebă de fiul ei. Femeia era îmbrăcată sărăcăcios, și era trudită de drum. Un alt călugăr a condus-o la odaia fiului ei, spunându-i acestuia că i-a venit mama, de departe. Acesta, văzându-și mama care arăta, după atâta drum, ca o cerșetoare, i-a spus celuilalt călugăr că el nu o cunoaște pe femeia asta, și să o scoată afară, că-l face de rușine. Scoasă cu forța afară, mama călugărului blestemă: ” Să nu te primească pământul, așa cum nu m-ai primit tu pe mine!”
După ce a murit, călugărul a fost îngropat cum se cuvine, însă a doua zi, i-au găsit trupul azvârlit afară, deasupra pământului. Zadarnic au tot încercat sa-l îngroape. Într-o dimineață i-au găsit trupul neînsuflețit lângă groapă, iar inima lângă el. Atât de tare l-a aruncat pământul. Atunci, călugării i-au îngropat trupul, iar inima i-au zidit-o pe zidul mănăstirii, unde se află și acum. Iar dacă îți lipești urechea de beton, încă se mai aude cum bate…

Acestea sunt legendele Mănăstirii Hodoș-Bodrog, despre care Istoricii afirmă că este cea mai veche mănăstire din România care a funcționat neîntrerupt până în zilele noastre.
Chiar acum, de Sfânta Maria este Hramul Mănăstirii, cum se spune. Când eram mică mergeam în fiecare an, căci era o adevărată sărbătoare.

Comments

  1. impresionanta poveste, chiar te prinde toata poveste.. asa cum o povesteau batranii pe vremuri. Din pacate noi cand o sa fim batrani.. nu stiu ce vom povesti… si se vor pierde multe povesti, cantece , traditii, obiceiuri . Si lumea va fi mai saraca cu fiecare bunic/bunica ce nu va mai avea ce povesti.
    Imi aduc aminte de bunicii mei de la tara, cum povesteau despre lucrurile de odinioara, despre cum era vremea pe atunci, cum era traiul, sau viatza in razboi. Le duc dorul si acum si imi pare rau ca atunci cand am avut ocazia nu mergeam mai des pe la ei.
    Sper ca o sa putem si noi sa ne amintim cum erau ei, si la randul lor sa fim si noi mai intelepti, mai calmi, mai rabdatori si mai intelepti , astfel incat si nepotii nostrii sa poata spune ceea ce spunem noi acum despre bunicii nostrii.

  2. Eu tocmai de asta încerc sa îmi aduc aminte cât pot poveștile bunicii si sa le dau mai departe…
    Bunica mea încă trăiește, si sper sa o pot vizita cât de des, si sa o mai întreb din ce am uitat. Acum îmi dau seama cât de important e tot ce mi-a povestit si toate sfaturile pe care nu le luam in seama…

  3. Mersi mai aujtat mult cu povestea asta ( Legenda asta ).

  4. Va rog sa nu pierdeti esenta legendei care de fapt este cat se poate de reala .dar de aiuci putem sa tragem niste concluzii dupa care ne putem ghida in urcusul sau drumul nostru catre DUMNEZEU. Deci in primul rand nu trebuie sa ne rusinam de parintii nostrii oricum ar fi ei sa -i iubim si sa ne rugam domnului IISUS HRISTOS sa-i tina sanatosi langa noi cat va voi SFINTIA SA si in al doilea rand sa-I ascultam asa cum ar trebui sa facem ascultare si de DUMNEZEU.Neascultarea atrage dupa sine blestem si pedeapsa si nu cred ca-i convine cuiva pentru un simplu gest sau vorba sa traga toata viata asta si cealalta chin si pedeapsa.DOAMNBE AJUTA SA FIM ASCULTATORI SI IUBITORI DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE.

Trackbacks

  1. […] Tot un animal a fost şi cel care a descoperit comoara cu care s-a construit, la noi în ţară, lângă Arad, Mănăstirea Hodoş – Bodrog. […]

Leave a Reply