August 21, 2017

Nunta – o afacere?

Cineva apropiat se va căsători în curând, aşa că am aflat câteva informații despre stresul mirilor cu organizarea nunţii.
Faza cu găsitul sălii mi s-a părut cea mai amuzantă: nu știu din ce cauză, nu se mai fac nunţi de zi, iar dacă vrei neapărat sa faci nuntă de noapte, cică patronul restaurantului îți spune ca după ora 12, mireasa trebuie sa se schimbe într-o rochie obişnuită, iar dacă vine un control, toți nuntaşii trebuie să se prefacă că au venit la o petrecere obișnuită, şi nu e nici o nuntă acolo, că doar n-au mireasă. Așadar, este permis să organizezi petrecere de noapte, dar nuntă –  nu! Poate mă lamureste si pe mine cineva DE CE?
Oricum, dacă iei hotărârea sa te casatoresti peste trei luni, trebuie sa ai mult noroc sa gasesti o sala liberă. Toți își rezervă sala cu trei ani înaintea nunţii, si să mor io dacă-i înțeleg. Ăia, şi dacă își dau seama pe parcurs că de fapt nu se potrivesc, cred că rămân împreuna doar ca să facă nunta, că doar şi-au programat-o, nu? Ca sa nu mai zic de unii care fac nuntă doar pentru bani, că altfel n-ar face-o. Ce jurăminte în faţa Domnului? Banu’ sa iasă!si ce e mai important, părinții spirituali, adică naşii sa fie neapărat de-ăia cu buzunarele groase, şi dacă se poate vreo opt perechi, aşa, sa fie…! Şi fiecare e mulțumit: naşii că toată lumea a văzut ce ” bazaţi” sunt ei, că doar grandomania e la putere, şi finii că s-au ales cu ceva în plus. Mai demult, în Maramureş, după ce se căsătoreau doi tineri, se făcea “clacă”; toţi sătenii contribuiau la construirea unei case (de lemn, nu vă gândiţi la ceva “casă de piatră”), pentru noua familie, ăsta fiind darul lor pentru ei.

Mai nou cică pe la nunţi se urează “Casă de căcat!”, să nu-şi bage nimeni nasul în ea. 🙂

Dar să nu mai vorbesc de toţi ceilalţi care profită de nunţile astea, care parcă sunt tot mai multe, şi pe bandă rulantă… Rochiile de mireasă sunt la supra-preţ: fraieresc şi ei pe cine pot, că, vorba aia, o dată eşti mireasă, nu? Florile sunt la supra-preţ, meniurile restaurantelor sunt la supra-preţ etc.  Oricum, fiecare încearcă să profite de respectivul eveniment, nemaiţinând cont de ceea ce ar trebui să fie nunta de fapt: o bucurie: a mirilor că îşi unesc destinele în faţa lui Dumnezeu, şi a apropiaţilor, care participă la eveniment.

Până şi preoţii cer mai nou o grămadă de bani (care, bineânţeles, nu sunt impozitaţi), mărind taxele în fiecare an. Să nu mai zic de taxele pe care le cer pentru tot felul de aşa-numite “dezlegări”: dacă e ziua vreunui sfânt pe data nunţii, dacă ai mai fost căsătorit o dată etc.

Toată lumea câştigă de pe urma nunţilor ăstora care se fac “fără număr”, până şi avocaţii, care câştigă de pe urma divorţurilor de după… Aşa că… la cât mai multe!

Cea mai tare fază e că am auzit că m ai nou se fac şi petreceri de divorţ. Oare şi alea sunt tot cu dar? 🙂

 

Leave a Reply