August 21, 2017

Din topul bunicii…

Mi-am amintit încă una din povestioarele pe care mi le spunea bunică-mea şi care mă făcea să râd de fiecare dată. Acum îmi dau seama că are umor englezesc.

Trăia într-un sat un ţigan pârlit şi vai de el. După ce i-a murit tatăl, i-a rămas o mârţoagă de cal şi o căruţă. De plictisit ce era, s-a gândit el să se pună în mijlocul drumului şi să-şi dea şi el duhul, că prea era singur şi amărât. Aşa că se pune şi face pe mortul.
La puţin timp, un boier cu caleaşca lui vrea să treacă prin locul cu pricina, dar, văzându-l pe ţigan, se opreşte şi-i zice:
– Măi ţigane, fugi din drum!
– Nu vorbi cu morţii! Îi zice ţiganul.
Boierul nu mai zice a doua oară. Ia biciul, se dă jos şi-i cârpeşte una ţigănuşului poznaş, de sare ca fript.
– Vaaai boierule! Ce minune ai făcut! Nu-mi dai mie învietoarea asta? Că-ţi dau calul şi căruţa mea.
– Ba cum să nu! Zice boierul, mulţumit de târgul făcut şi râzând de prostia ţiganului.
Bucuros că are o „învietoare”, ţiganul merge mai departe.
Nu merge mult şi dă peste o înmormântere. Unui sătean i-a murit nevasta. Şi o plângea jumătate de sat Văzând asta, ţiganul nostru intră acolo şi zice:
– Nu mai plângeţi, oameni buni! Lăsaţi-ma cu moarta, că o învi eu.
Nemaiavând nimic de pierdut, bărbatul îndurerat acceptă şi îl lasă în încăpere singur cu moarta. După ce iese toată lumea, scoate al nostru „învietoarea” şi–i dă.
Oamenii, văzând că trecuse un ceas şi nu se întâmplă nimic, au mers să se uite pe geam, să vadă ce se-ntâmplă. Şi când văd că ţiganul biciuieşte mortul, îi iau învietoarea şi-i trag o mamă de bătaie, şi- spun:
– Măi prostovane! În loc să zici şi tu: „Daţi-mi şi mie ceva de pomană!”, tu vi şi ne baţi mortul?
Supărat, ţiganul merge mai departe şi vede în curtea unui om că tocmai tăiase porcul. Intra şi zice:
– Daţi-mi şi mie ceva de pomană!
Auzind, stăpânul casei se înfurie şi-i trage un şut în fund spunând:
– Măi! Tu dintr-astea-mi spui? Da ce-i aici, înmormântare? Trebuia să zici: „Unge-ţi-ai casa, unge-ţi-ai masa, unge-ţi-ai nevasta şi copiii pe la gură!”, că sigur te primeam la masă.
Nedumerit şi înfometat, merge mai departe şi vede un om care ce căca (scuzaţi, dar aşa e originalul) după un tufiş. Văzându-l, ţiganul îi spune:
– Unge-ţi-ai casa, unge-ţi-ai masa, unge-ţi-ai nevasta şi copiii pe la gură!
Omul când aude, nici nu-şi termină treaba şi –i mai trage ţiganului un şut în fund, şi-i zice:
– Tu în loc să zici : „Târtă-hi, târtă-ha!”, tu de-astea-mi urezi?
Tot mergând, al nostru dă peste două babe care se pieptănau. Cum le vede, le şi urează:
– Târtă-hi, târtă-ha!
Bineânţeles că şi babele îi trag nişte cârje peste spate :
– Mă! Tu de-astea ne urezi? Trebuia să zici şi tu: „Pieptănaţi-ma şi pe mine!”, că uite cum arăţi.
Supărat din cale-afară, ţiganul se gândeşte să meargă la boierul căruia i-a dat calul şi căruţa, să-i ceară să-l ajute.
În drum, vede doi câini care se băteau. Îşi bagă capul între ei şi le zice:
– Pieptănaţi-mă şi pe mine!
Vă daţi seama cum arăta când a ajuns la casa boierului.
Povestindu-i tot ce-a păţit, boierului i se face milă de el şi-l ia de slugă.

Morala cred că e: „ Ai grijă, să spui întotdeauna ce trebuie şi când trebuie”. 🙂

Comments

  1. Super!

Leave a Reply