August 20, 2017

Archives for May 2011

Bine şi rău / gura lumii

Zilnic suntem cuprinşi de sute de trăiri interioare, sau stări sufleteşti; pozitive sau negative, de bucurie sau tristeţe, pace sau nelinişte, siguranţă sau teamă, ş.a.m.d. Oricum, eu cred că există un echilibru în toate. Nu poţi să spui despre un om că e bun sau rău. toţi avem în noi, de când venim pe lume, un bine şi un rău, în egală măsură, care sunt într-o continuă luptă. Şi noi suntem cei care decidem cine iese învingător şi pe care îl lăsăm să se dezvolte şi să crească… Şi cu cât creşte, cu atât devine mai puternic. Dar ştim noi cu adevărat ce e bine şi ce e rău? Există o graniţă bine-delimitată? Mulţi îşi fac viaţa în funcţie de ce spune lumea, crezând că aşa e cel mai bine… […]

De ziua bărbaţilor

M-am gândit că sigur povestioara asta le este pe plac bărbaţilor, mai ales acum, de ziua lor. “Demult, tare demult, umbla Sfântul Petru cu Dumnezeu pe pământ. Şi cum începea să se lase întunericul, hotărăsc să bată la uşa unei case, să-i lase să înnopteze acolo. Pe uşă iese o femeie care, întrebată dacă îi primeşte să doarmă peste noapte, răspunde supărată: – Eu v-aş primi cu tot dragul, oameni buni, dar am un bărbat tare rău şi ursuz… Mergând mai departe, Sfântul Petru îl întreabă pe Dumnezeu: – Doamne, dar de ce ai dat tu puterea bărbatului, în loc să o dai femeii? Şi Dumnezeu atunci îi promite că de mâine va de femeilor putere mai mare. A doua seară, merg la aceeaşi casă şi bat la uşă. Iese […]

Reţetă din Maramureş – hrenze

E o reţetă simplă, iar rezultatul e delicios. Aveţi nevoie de: – vreo 10 cartofi (cam 1 kg jumate) – 3 ouă – 3-4 linguri de făină – sare (cam jumătate de lingură) – piper – pătrunjel tocat (opţional) Se curăţă cartofii şi se dau pe răzătoare (cea mică), sau pe răzătoarea de la robotul de bucătărie. Cartofii rasi se storc bine-bine de zema. Apoi se pun ouăle, făina , sarea, piperul şi pătrunjelul şi se amestecă. Se pune într-o cratiţă ulei (nu foarte mult), iar când e încins, se ia cu un polonic din aluat (cam un sfert de polonic), se întinde să fie cât de cât rotund şi se prăjeşte. Ca sa nu absoarba foarte mult ulei, se poat forma cu mana si se pot da prin faina […]

Plăcerea de a mânca

Există banala înrebare: “Mănânci ca să trăieşti, sau trăieşti ca să mănânci?” Păi e logic că mănânci ca să trăieşti, că altfel ai muri. Dar pentru mine, puţine sunt plăcerile care concurează cu plăcerea de a mânca. Una ar fi plăcerea de a sta la masă. Dacă plăcerea de a mânca cere foame, sau măcar poftă de mâncare, a doua cere o mâncare bunicică, un vin bun, comeseni plăcuţi, şi timp berechet. O altă plăcere de-a mea este de a bea cafea. Se zice că primul arbore de cafea a fost descoperit în Arabia de către un păstor care a văzut că turma sa era din cale-afară de neastâmpărată şi jucăuşă după ce mânca boabe din arbustul cu pricina. Dar să ne întoarcem la mâncare. Noi, românii, avem o vorbă […]

Din topul bunicii…

Mi-am amintit încă una din povestioarele pe care mi le spunea bunică-mea şi care mă făcea să râd de fiecare dată. Acum îmi dau seama că are umor englezesc. Trăia într-un sat un ţigan pârlit şi vai de el. După ce i-a murit tatăl, i-a rămas o mârţoagă de cal şi o căruţă. De plictisit ce era, s-a gândit el să se pună în mijlocul drumului şi să-şi dea şi el duhul, că prea era singur şi amărât. Aşa că se pune şi face pe mortul. La puţin timp, un boier cu caleaşca lui vrea să treacă prin locul cu pricina, dar, văzându-l pe ţigan, se opreşte şi-i zice: – Măi ţigane, fugi din drum! – Nu vorbi cu morţii! Îi zice ţiganul. Boierul nu mai zice a doua oară. […]

Singurătatea – inamicul numărul 1?

Se zice că ne naştem singuri şi murim singuri. Pentru unii, a fi singur e un lucru normal. Pentru mine e cel mai groaznic lucru posibil. Până şi moartea mi se pare dulce pe lângă singurătate. Iar dacă ar fi să o descriu în cuvinte, aş descri-o astfel: O fiară cu ghiare şi colţi, care stă tot timpul la pândă, pregătită să te-nhaţe. Şi când te-a prins, începe să te sfâşie pe dinăuntru, aducându-şi apoi şi aliaţii: chinul, durerea şi neliniştea. Oare chiar nu există nimic să-i vină de hac? Ce am putea face să scăpăm de sentimentul îngrozitor al singurătăţii? Sau oare există doar în mintea noastră? Poate că totul vine de la noi. Ce am putea face să ne simţim bine şi atunci când suntem singuri? Poate trebuie […]

Câteva chestii despre fericire…

Astăzi am ieşit la iarbă verde, ca tot românul de 1 Mai. Scriind acum, am observat ce sintagmă tare au găsit românii pentru ieşitul în natură: “iarbă verde”. Păi dacă e iarbă, normal că e verde. Unui străin, chiar dacă învaţă româneşte, cred că tot i s-ar părea ciudat cum sună. Ieşim la iarbă verde. Sună de parcă ieşim la păscut. În fine, a fost o zi deosebită, vremea a fost perfectă şi m-am simţit minunat. Şi mi-am dat seama de un lucru. Pe cât de banal, pe atât de profund şi adevărat: să fi fericit e foarte simplu. Tot ce trebuie să faci e să deschizi ochii şi să vezi că noi oamenii putem avea raiul şi pe pământ. Însă pentru asta trebuie să înlăturăm orice urmă de ură […]