November 20, 2017

Indreptarul betivilor

Tot cautandu-mi material pentru lucrarea de disertatie, pe tema “Limbajul din gastronomia romaneasca”, am dat de o poezie de-a lui Anton Pann, intr-un Almanah literar gastronomic, intitulata “Indreptarul betivilor”. Va scriu doua strofe, care mi s-au parut amuzante:

Cand vad vinul rosior
Galben, ori cam profior,
Ochii mi se veselesc,
Cu dragoste il privesc
Inima-mi salta in sus
Bucurandu-se nespus;
Si la gustu-i cand gandesc,
Balele mi se pornesc
De pofta bautului
Si de dorul suptului.

Betivii cei mai fruntasi
Sunt cinstiti de companasi
Ca stiu sa suga frumos
Cat raman ceilalti pe jos.
La bauturi cand pornesc,
Ei pe toti ii dobandesc.

Tot legat de subiectul asta, mi-am adus aminte de o povestioara ce mi-o spunea bunica-mea cand eram mica.
Cica s-a intalnit Mintea cu Norocul, prieteni vechi. Si de bucurie, merg sa bea si ei ceva. Insa inainte, Mintea ii spune Norocului ca ea mai mult de trei pahare nu bea, ca nu degeaba se zice ca deja, de la al patrulea pahar iti pleaca mintea de-acasa.
Si beau ei un pahar, apoi pe-al doilea, iar dupa al treilea, Mintea, constiincioasa, ca de obicei, se opreste. Norocul atunci a inceput sa ” se deschida”, cum se spune pe la noi, si mai baga vreo cinci pahare, pana se face prastie. Se pornesc apoi mai departe, la drum.
La un moment dat, Norocul nu mai poate, si se pune sa doarma in mijlocul drumului. Mintea, ca de obicei, gandeste inainte, si se aseaza frumos pe marginea santului, ca nu cumva sa vina vreo caruta sa dea peste ea.
Dupa jumate de ora, vine o birja, se sperie omul de Noroc, care dormea intins pe drum si, vrand sa il ocoleasca, da peste Minte.

Concluziile si morala le gasiti voi… 🙂

Leave a Reply