August 21, 2017

Alimentația, ieri și azi

fast-foodSpuneam în articolul trecut că parcă totul devine superficial în ziua de azi, până și mâncarea.Iată un fragment scris în anul 1890, de Marcel Charlot: “Dacă ar fi să-i credem pe unii pesimiști, nu este departe ziua în care artei culinare îi va suna ceasul. Cum se poate concilia aceasta artă cu viata sub presiune, cu trepidația organismului, cu înnebunirea spiritului, cu dezechilibrarea întregii ființe, care caracterizează acest sfârsit de veac? Pentru a găti, e nevoie de timp; e nevoie de timp și pentru mâncat sau pentru digerat; dar noi nu mai dispunem nici de unul, nici de celalalt. Abia avem vreme sa ne susținem viața absorbind în grabă – și la ore neregulate – alimente a căror pregătire și confecționare ascund, uneori, taine îngrozitoare. Și iată încă un rău din cauza căruia va muri bucătăria: chimia o va ucide. Dăm gustul și numele de vin, de unt, de dulceață etc., unor produse chimice care exercită – câteodată lent, dar întotdeauna sigur – o acțiune distrugătoare asupra organelor; și dacă nu mai murim de indigestie, este pentru că murim otrăviți. Bucaătăria a devenit un laborator, iar prepararea alimentelor se numește falsificare.”
Dacă de pe atunci era așa, ce sa mai zicem de alimentația din zilele noastre???

Trackbacks

  1. […] Acest articol a fost citit de 86 ori!Credeam că e floare la ureche să scrii și să îți așterni gândurile, dar nu e deloc, mai ales când ști ca vor fi citite… Ceea ce vreau prin acest blog e să-mi împart experiența, de orice fel, cu cititorii. Am învățat multe de la viata, mai ales în ultimii ani, și sper să transmit, măcar o parte, și altora. De multe ori, viața te ia prin surprindere și te șochează cu ce-ți oferă; se spun multe despre viață, dar din ce-am auzit, cel mai mult îmi place: “viața e un dar; a o trăi este o artă”. Nu știu dacă credeți în destin. Unii spun că destinul ți-l faci singur. Eu cred în destin, dar mai cred și că avem întotdeauna posibilitatea de a alege, în fiecare zi alegem ce facem cu viața și cu timpul nostru, și avem atâtea opțiuni… Parcă prea multe. Dar să nu-mi pierd ideea. Voiam, prin acest prim articol, să vă spun despre ce avem de gând să postăm pe acest blog. Spun să postăm, pentru ca suntem două mămici care ne-am hotărât să ne facem un blog unde să mai publicăm câte o rețetă, un gând sau o experiență de viață, de ce nu? Cred că știți cu toții cum e viata de mămică tânără în aceste vremuri nebune, iar dacă nu știți, vă vom spune noi. Zic “vremuri nebune” pentru că parcă a înnebunit toată lumea, iar timpul a intrat în sac… nu-ți mai ajunge sa faci nimic, sau cel puțin să faci așa cum trebuie, și atunci apare superficialitatea, care e la putere în zilele noastre. Facem totul doar să fie făcut, iar calitatea nu mai contează… Ceea ce e dureros, pentru că așa vom deveni și noi în timp, superficiali, și așa învață și copiii noștri să fie, și nu e bine deloc. Până și mâncarea a ajuns să fie superficială. Și aș vrea acum să vă scriu un fragment, care mi s-a părut de-a dreptul șocant, pentru că a fost scris prin 1890, de Marcel Charlot. […]

Leave a Reply