October 23, 2017

Archives for April 2011

Regionalisme din Banat

Nu stiu de ce, în ultima vreme mă cam năpădesc amintirile copilăriei. Eu sunt de origine din Banat, dar acum locuiesc în Maramureş. Maramureşenii spun că numele de Banat vine de la bănat, care înseamnă necaz, sau supărare, din cauză ca mai demult, maramureşenii erau nevoiţi să neargă la lucru în Banat ca să-şi câştige pâinea. Mergeau la săpat primăvara, şi la cules porumbul toamna. E ciudat cum , dacă nu vorbeşti multă vreme o limbă, uiţi multe cuvinte. Mie mi s-a întâmplat să uit cuvinte din graiul bănăţean, anumite regionalisme pe care le foloseam zilnic în copilărie. Şi de câtva timp încoace mi-am tot “stors mintea”, să le găsesc. Şi iată rezultatul: Regionalisme din Banat comuna Felnac, judeţul Arad • arşău – hârleţ • ai – usturoi • niauă […]

Nunţi şi divorţuri

Îmi tot povestea bunică-mea, când eram mică, tot felul de istorioare cu Dumnezeu şi Sfântul Petru. Iată una dintre ele: “Mergea odată Dumnezeu cu Sfântul Petru pe Pământ. Şi mergând ei aşa, dau de un fecior, care stătea la umbra unui păr, doar- doar i-a cadea şi lui una direct în gură… Văzându-l, Dumnezeu îi spune: – Ziua bună, fecior! Nu ne spui şi nouă, dacă eşti bun, încotro s-o luăm să ajungem în Satul Nou? Băiatul, plictisit, întinde un picior către dreapta, apoi se întoarce pe-o parte şi-şi vede de somn. Mergând ei mai departe, dau de o fată sprintenă şi voinică, care trebăluia de zor pe lângă casă. Dumnezeu o întreabă acelaşi lucru, iar fata, fără a sta pe gânduri, sare repede, le pregăteşte o traistă cu merinde, […]

Indreptarul betivilor

Tot cautandu-mi material pentru lucrarea de disertatie, pe tema “Limbajul din gastronomia romaneasca”, am dat de o poezie de-a lui Anton Pann, intr-un Almanah literar gastronomic, intitulata “Indreptarul betivilor”. Va scriu doua strofe, care mi s-au parut amuzante: Cand vad vinul rosior Galben, ori cam profior, Ochii mi se veselesc, Cu dragoste il privesc Inima-mi salta in sus Bucurandu-se nespus; Si la gustu-i cand gandesc, Balele mi se pornesc De pofta bautului Si de dorul suptului. Betivii cei mai fruntasi Sunt cinstiti de companasi Ca stiu sa suga frumos Cat raman ceilalti pe jos. La bauturi cand pornesc, Ei pe toti ii dobandesc. Tot legat de subiectul asta, mi-am adus aminte de o povestioara ce mi-o spunea bunica-mea cand eram mica. Cica s-a intalnit Mintea cu Norocul, prieteni vechi. Si […]

Frica de moarte…

Consider ca un om e fericit si implinit doar atunci cand e impacat cu gandul ca ar putea muri in urmatoarea secunda, si nu-i e frica de asta. Imi aduc aminte ce teama le era oamenilor de anul 2000, crezand ca e sfarsitul lumii. Eu aveam vreo 7 ani cand am auzit prima data ca vom muri toti in 2000, si plangeam de numa’, ca voi muri la numai 15 ani, si chiar credeam asta, daca adultii o spuneau. Si ce stiam eu despre moarte?! Stiam doar ca mergi in rai daca ai fost cuminte, iar daca ai fost rau si ai facut prostii, mergi in iad. Iar eu facusem cateva… La minciuni eram experta, imi puteam da si doctoratul. Probabil ca de aici se trage frica oamenilor de moarte; […]

Alimentația, ieri și azi

Spuneam în articolul trecut că parcă totul devine superficial în ziua de azi, până și mâncarea.Iată un fragment scris în anul 1890, de Marcel Charlot: “Dacă ar fi să-i credem pe unii pesimiști, nu este departe ziua în care artei culinare îi va suna ceasul. Cum se poate concilia aceasta artă cu viata sub presiune, cu trepidația organismului, cu înnebunirea spiritului, cu dezechilibrarea întregii ființe, care caracterizează acest sfârsit de veac? Pentru a găti, e nevoie de timp; e nevoie de timp și pentru mâncat sau pentru digerat; dar noi nu mai dispunem nici de unul, nici de celalalt. Abia avem vreme sa ne susținem viața absorbind în grabă – și la ore neregulate – alimente a căror pregătire și confecționare ascund, uneori, taine îngrozitoare. Și iată încă un rău […]

Primul articol

Credeam că e floare la ureche să scrii și să îți așterni gândurile, dar nu e deloc, mai ales când ști ca vor fi citite… Ceea ce vreau prin acest blog e să-mi împart experiența, de orice fel, cu cititorii. Am învățat multe de la viata, mai ales în ultimii ani, și sper să transmit, măcar o parte, și altora. De multe ori, viața te ia prin surprindere și te șochează cu ce-ți oferă; se spun multe despre viață, dar din ce-am auzit, cel mai mult îmi place: “viața e un dar; a o trăi este o artă”. Nu știu dacă credeți în destin. Unii spun că destinul ți-l faci singur. Eu cred în destin, dar mai cred și că avem întotdeauna posibilitatea de a alege, în fiecare zi alegem […]